nevoia de afiliere

Nevoia de afiliere se refera la dorinta de a petrece timp impreuna cu alti oameni si de a participa la interactiuni si schimburi sociale. Persoanele cu o nevoie de afiliere accentuata au de obicei un cerc social mai larg, petrec mai mult timp in prezenta altora decat cu ei insisi, sunt reticienti cand vine vorba de izolare si valorizeaza mai mult prietenia si loialitatea cautand sprijin emotional.
Acestia au emotii mai puternice si sunt inclinate spre polul pozitiv atunci cand se afla in situatii care presupun intractiuni sociale sau personale, zambesc mai mult, nu evita contactul vizual, sunt mai deschise, deschid o conversatie cu usurinta chiar si cu un strain.
Tindem sa ne afiliem unui grup reprezentativ in functie de propriile noastre interese si emotii, ceea ce ne face sa ne simtim in largul nostru si sa ne comportam astfel incat sa ne exprimam degajat propriile emotii, ganduri, sentimente.
O persoana copilaroasa este acceptata de altele care inca mai au suflet de copil; un om spiritual tinde sa se simta inteles si acceptat mult mai usor decat altii cu valori opuse lui; asa explicam si grupurile formate in functie de genul muzical ascultat, de convingeri politice, normele si valorile transmise de catre familie, etc.
Persoanele cu un comportament sociabil, cald cauta relatii umane interpersonale asemenea felului lor de a fi si nicidecum opusului acestui stil. Astfel, resimt placere din compania celorlalti, motiv pentru care depun eforturi active pentru a se simti impliniti.
Intr-adevar numai in singuratate poti sa te cunosti cu adevarat, insa in cadrul grupului iti definesti propria personalitate. Prin rolul pe care il ai in cadrul grupului, prin felul de a actiona in diverse ipostaze, prin capacitatea decizionala, prin caile abordate de a comunica.
Singur nu ai cum sa fii fericit decat comunicand cu natura, asadar tot raportandu-te la ceva...
Si nu degeaba, "unde-s doi puterea creste", mai ales in cadrul grupurilor care au ca obiectiv principal salvarea lumii, transmiterea gandurilor si emotiilor pozitive, transformand astfel intreaga lume si traind in armonie in intreg Univers!

zeita salasluieste in toate femeile iar stapanul suprem in toti barbatii

Barbat- Femeie, Masculin- Feminin- iata o structura arhetipala bazata pe polaritatea principiilor, iata un cuplu de forte complementare tinzand catre armonie ce se defineste prin interactiune si integrare, ce se dezvolta una prin intermediul celeilalte.
dimensiunea noastra psihologica este marcata profund de sansa de A FI, DE A ACTIONA, DE A TE IDENTIFICA in cadrul convietuirii ca barbat sau femeie.
multe din comportamentele noastre sunt explicate prin simpla prezenta a stereotipiilor aparute in cadrul familiei inca de mic copil, aceste stereotipii ce isi lasa puternic amprenta asupra dezvoltarii personale si a autocunoasterii.
cel mai sigur ajungi sa te redescoperi de cele mai multe ori, sa iti explici si sa evaluezi din perspectiva psihologica experientele de comunicare, comuniune, coevolutie si coexistenta in cadrul modelelor de viata duala (cuplu, casnicie, familie).
din propriile noastre observari, cercetari si convingeri constatam ca Rolul cuplului in viata noastra este acela de IMPLINIRE a fiintei umane, de AUTODEPASIRE, de AUTOMOTIVARE.
cuplul prin iubire si comunicare, prin intercunoastere devine autocreator (prin 2 elemente opuse care se unesc, ajung sa se dezvolte si sa se transforme ca un tot unitar).
experienta comunicarii prin iubire determina si dezvolta constientizarea de sine si de altul, se poate ajunge pana la daruirea de sine si sacrificiu.
Cuplul presupune existenta a doua persoane, nu exista o a "treia"; cand in cadrul acestei dualitati apare o a treia persoana, determinand "triunghiul conjugal", are loc rasturnarea totala a valorilor! nu exista treime ci numai dualitate: soare-luna, zi-noapte, lumina-intuneric, cer-pamant, apa-foc, caldura-frig, yin-yang. Pentru ca apoi aceasta dualitate sa reprezinte unitate!
Insa acest "triunghi amoros" frecvent intalnit in cadrul cuplurilor imi sustine si totodata intareste supozitia ca "nu exista constientizare fara suferinta"!
si, pana la urma totul sta la baza cunoasterii intalnita chiar si in Biblie: Adam a cunoscut-o pe Eva, Iosif n-a cunoscut-o pe Maria pana dupa nasterea lui Hristos, unde iar intalnim dualitatea.
Cuplul determina procesul interpersonal al devenirii si maturizarii noastre ca personalitati, de constientizare, de autocunoastere prin Intercunoastere! Odata inclusa o alta persoana in cadrul acestei intercunoasteri nu facem altceva decat sa distrugem echilibrul ce-l aveam odata si sa ajungem sa nu mai stim cine suntem cu adevarat!

a fi sau a nu fi

momentan nu inteleg sau nu imi este dat sa inteleg dorinta barbatilor de a avea langa ei o CASNICA!
recunosc, este foarte frumos sa-i faci barbatului mii de surprize, sa-l impresionezi dar toate au o limita!
nu pot sa accept un barbat care are o conceptie invechita cu privire la rolul femeii in viata lui si anume aceea de a-i spala, de a-i gati, de a-i face curat, etc, mai pe scurt, chiar asa imi imaginez:
NA FEMEIE SORTUL SI MARS LA CRATITA! IA SI MOPUL SI CARPA SI SEZI LA CURATENIE!
oameni buni, traim intr-o era in care femeia nu mai este supusa barbatului, si mai ales intr-o societatea moderna.
firesc este ca intr-un cuplu-mai ales in cazul celor care locuiesc impreuna- sarcinile sa fie impartite, sau de ce nu, sa fie facute de catre amandoi in armonie, pentru ca totul sa devina o joaca, o placere si nu o povara!
si ne mai miram de ce atatea despartiri!
sincer optez pentru o despartire decat sa stai cu un barbat care iti impune cand sau ce sa mananci si mai ales ce si cum sa faci!
atatea surse de informare si cu toate astea atat de limitati si incuiati pot fi unii barbati!
prefera o fata frumoasa, dar care sa fie sluga si nu una puternica, inteligenta care doreste sa-si depaseasca conditia biblica a femeii!
oameni buni nu stiati ca " in spatele unui barbat puternic se afla o femeie puternica?"

living into a bubble-soap bubble

uitandu-ma pe profilurile fostilor mei colegi de generala, de liceu, de facultate sau la profilurile altor persoane intalnite in viata mea, inevitabil am ajuns sa ma compar cu acestia!
mi-am spus in sinea mea k am ajuns un "nimeni" desi eram pe culmile succesului odata, desi am fost foarte puternica si nimic nu ma putea distruge odata. de ce? categoric pentru ca aveam o mare incredere in mine!
chiar daca eram o pesimista invincibila, cu toate astea simteam cu cata usurinta pot conduce intreaga lume!
in generala nu am excelat, dar nici nu eram printre ultimii..mereu am fost o fata foarte constiincioasa si ambitoasa.
liceul a reprezentat puntea mea de lansare...eram voluntar la consiliul local al tinerilor, lucram la un ziar local, ma implicam cu mult entuziasm si multa incredere in toate activitatile extrascolare, invatam si citeam foarte mult, ma si distram, calatoream...nu mai era nimeni ca mine. lucram foarte mult la imaginea mea, aceea de invingator...
si valabil fiecarui om din aceasta lume, vine momentul in care o experienta traumatizanta apare cand te astepti mai putin. de cele mai multe ori, treci peste si mergi mai departe, insa astfel de eveniment isi lasa amprenta asupra comportamentului si a felului de a fi pentru totdeauna, reflectandu-se in viitor.
trist este cand toata lumea are expectante mult prea mari cu privire la propria ta persoana, iar tu, ATUNCI, dai gres, esuezi...cu greu iti revii, dar ce-i drept au loc tot felul de procese psihologice negative asupra ta. asa s-a intamplat si in cazul meu. au urmat trei ani de facultate in care am adoptat modul pasiv de a actiona, de a mai lupta, de a mai fii invingator si m-am concentrat asupra propriei relatii si totodata primei mari iubiri. am uitat de mine, am uitat de tot...nu mai exista fata aceea puternica, in calea careia nu-i statea nimeni si nimic, nu mai exista succesul (note foarte bune, recompense materiale, admiratia celorlalti etc) in schimb era ea si el, impreuna-unul-pentru care nu mai exista nimeni si nimic, pana cand ajungi la stadiul in care nu mai stii cine esti cu adevarat, ce iti doresti, pentru cine si pentru ce traiesti.ajungi sa te identifici cu celalalt, sa-i preiei patternurile comportamentale, sa fii in permanenta disonata cognitiva.
si, desi contientizezi reala situatie in care te aflii, desi stii cu ce ai gresit, nu poti face nimic.pentru ca solutia mult mai la indemana este aceea de a te complace, de a-ti plange de mila, de a nu actiona, de a nu reactiona. si astepti...astepti sa-ti "pice"din cer pana cand vezi ca de fapt nimic nu se intampla. si o alta solutie, este sa dispari. sa inchei acea lipsa de viata si de actiune si sa reincepi o alta viata.
si, desi am fugit de ceea ce numesc iubire, desi mi-am impus sa nu mai iubesc, evident ca nu am scapat de legile Universului, care au dat un verdict important:acela de a-mi invata inca o data lectia!
si in prezent recunosc, nu mai sunt ceea ce eram odata, dimpotriva:total opusa: mult mai sensibila, mult mai spirituala, optimista, copilaroasa, exagerat de empatica, ceea ce din pacate atrage insuccesul in lumea aceasta materiala dar succesul in cea spirituala.
sunt dese momentele in care imi doresc sa fiu ceea ce eram....dar totodata inteleg faptul ca trecutul este trecut, si ca ceea ce sunt acum restabileste echilibrul pentru ceea ce am fost!

o lectie invatata

in drumul sau in cautarea sinelui, pufarina a intalnit un lan de grau :)
venise primavara, toata natura reinviase, parca si sufletul acesteia se regasise, toate aveau o noua viata, o noua sansa!
uimita de frumusetea spicelor inca verzi, le-a intrebat ce anume le da aceasta frumusete!
acestea i-au raspuns: "simplu, aparem primavara, ne incarcam cu energie pozitiva de la soare, de la lumina, suntem frumoase datorita caldurii si crestem pe zi ce trece mai mult datorita ploii!apoi asteptam cu mare drag ca omul sa se bucure de frumusetea noastra, sa ne aprecieze, sa ne treiere si sa-si asigure traiul de zi cu zi datorita noua! ce poate fi mai minunat de atat?"
atunci pufarina a inteles cat de frumos este sa stii ca esti util si ca aduci fericire celorlati prin simpla ta prezenta si chiar mai mult, prin sacrificiul suprem!

tot ce e pe lume/are-un rost anume

astazi am avut frumoasa ocazie, pentru a miia oara de a invata ceva foarte frumos de la copilasii pe care ii consiliez!
dupa ce am incheiat activitatea propusa in cadrul consilierii de grup, copilasii mi-au facut o mare surpriza! mi-au cantat un cantecel pe care nu il stiam desi am lucrat in domeniul educational si am ramas profund uimita sa constat cat de frumos poate fi si mai ales cat de relevant, pentru noi oamenii mari care desi avem scoli, facultati, mastere, doctorate, am uitat in totalitate de ce este in jurul nostru! si cum poate un cantec pe care il inveti in invatamantul prescolar sa reflecte realitatea!

Tot ce e pe lume

Are un rost anume

Marul ne da merele

Parul ne da perele

Norii ne dau ploaia

Lana ne-o da oaia



Tot ce e pe lume

Are-un rost anume

Somnul ne da visele

Caisul, caisele

Grau ne dau ogoarele

Si lumina soarele



Tot ce e pe lume

Are-un rost anume

Flori ne dau gradinile.

Oua dau gainile

Miere dau albinele

Omul ne da binele !

dragii mei, luati vers cu vers si constatati cata intelepciune in ceva atat de simplu si banal! atatea carti citite pentru a afla mii si mii de adevaruri cand de fapt, il gasim aici si acum, intr-un simplu cantec!
nu mai am cuvinte, este de-a dreptul DIVIN!

au innebunit salcamii :))

au innebunit salcamii :P
au inflorit salcamii si o data cu ei, am inflorit si eu :)
sa resimt mirosul florilor de salcam, am resimtit mii de sentimente, mii de emotii si astfel mi-am adus aminte de cat de fericita eram odata, de cat de mult iubeam, de cine eram atunci, de persoanele langa care eram odata dar acum sunt departe...apoi am facut inevitabila paralela trecut-prezent: cine eram-cine sunt, cum si ce gandeam- cum si ce gandesc, ce anume simteam-ce anume simt si culmea este ca am constatat ca desi emotiile, trairile, sentimentele sunt diferite,-se repeta tema, conjunctura si-mi dau seama ca o lectie nu a fost invatata de catre mine....
si asa si in viata celorlalti: in momentul in care se repeta un eveniment este clar ca acesta nu a fost invatat la timpul potrivit sau a fost evitat, sau tratat superficial, sau...sau...sau....
imi doresc foarte mult, ca o data cu acest miros al salcamilor si a primaverii sa-mi invat si eu lectia si sa pot merge mai departe :)

o alta piesa divina :) ce ma reprezinta f mult

PAULA SELING- CULEG VISE

Culeg vise , primesc pe gratis
Nu-i musai de azi sa le mai duceti la gunoi
Culeg vise , le iau cu drag si
Va rog sa nu mi le mai cereti inapoi

Eu astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

Culeg vise , vise ,

Culeg vise , vise

Culeg vise
Orice vise
Despre lumea ce-o pictati demult cand erati mici
Culeg vise
Despre ingeri
Si despre lupta dintre oameni si furnici

Doar astept o lumina
De veghe sa-mi tina
Iluzia ca timpul nu trece
Vreau iar mama sa-mi spuna
Sa iau cartea-n mana
Sa-nvat sa traiesc
Pan' s-apuc sa iubesc


Culeg vise
Ochi albastri
Prima dragoste pe care n-ai s-o uiti cat vei fi
Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeai ca se pot implini

Eu astept noaptea-n care
Cu pantofii-n picioare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

indiferenta ucide

se vorbeste atata despre iubire, despre suflet, despre inima, despre glanda pineala, despre ratiune, ingeri, inocenta, frumusete, sentimente, emotii....dar actiunile noastre sunt pana la urma cele care definesc totul...
si cum vorba zboara, scrisul ramane....imi permit sa abordez o tema, care ce-i drept ma framanta.
pun mare accent pe actiunile celor din jurul meu si ma ghidez foarte mult dupa acestea, pentru ca ele reflecta realitatea interioara, pentru ca ele sunt ca o oglinda a ceea ce se afla in interior.
mai exact si pe intelesul tuturor: un om cand te iubeste iti si arata-verbal, nonverbal dar iti arata. ca se fereste sau nu, cert este ca iti arata, iti demonstreaza.
cand esti vesel-zambesti, cand esti trist- se poate observa clar in zona fetei, a posturii,etc.
ei, acum trec la ceea ce ma framanta pe mine....cand un om te place, iti spune si iti arata acest fapt si cu toate astea cand este departe demonstreaza contrariul.cand un om este interesat de tine, de persoana ta, de tot ce insemni si esti, face totul pentru a patrunde in lumea ta, este interesat de tine, de ceea ce faci, de ce si cum gandesti, de ce faci, de ce scrii...te cauta, face tot posibilul sa te gaseasca/etc. si nu dispare pentru ca apoi sa reapara, si nu apare ca apoi sa dispara, si nu spune vorbe dar le uita imediat cum a terminat de vorbit cu tine.
sa fie un mecanism de aparare? sa fie o bariera de protectie? un scut?
sau este o realitate pe care e greu sa o accepti-contrariul a ceea ce arata cand este cu tine...cumplite sunt orele de asteptare, cumplite sunt reactiile adverse sentimentelor sustinute de acea persoana....dar si mai cumplit este sa te trezesti din starea de visare si sa accepti realitatea asa cum este. ca te refugiezi si mergi mai departe? nimic mai simplu...dar pana cand sa mergi mai departe? pana cand inveti sa nu mai fii folosit-spun unii sau...pana cand inveti lectia-spun altii....
eu spun....ca pana cand nu mai exista cuvinte ci numai fapte....atat.

muzica divina

ascultand acelasi playlist over and over again, chiar daca acesta contine melodii foarte frumoase, simteam nevoia sa schimb ceva, sa ascult altceva :)
si cum slava Domnului exista you tube, am cautat aleatoriu melodii...aleatoriu sau nu, am dat de o voce divina, a unui inger al muzicii si anume : malina olinescu!
tango to evora-varianta romaneasca si asa am dat de aceasta voce extraordinara, apoi am cautat alte melodii de asemenea minunate :)
merita sa mentionez si sa recomand cu toata inima: daca vei pleca, pot sa zbor, mi-e dor de tine, eu cred, tacerea doare; !
apoi, am gasit melodia "spune-mi" cantata de monica anghel :) o melodie superba de asemenea...apoi altele si altele....merita sa mentionez si pe paula seling, de asemenea o cantareata extraordinara cum sunt multi altii. nu am sa critic pe cei care nu asculta astfel de melodii si nici nu am sa tin predici pentru manelisti sau hip hoperi sau rockeri sau folk-isti sau...sau...sau...ci pur si simplu, recomand aceste voci, sa fie ascultate si auzite :)
sunt melodii care simti ca te inalta, melodii care ajung in suflet si rascolesc mii si mii de amintiri, melodii prin prisma carora te redescoperi; melodii care te motiveaza...:) melodii care te ajta sa mergi mai departe chiar daca privesti in trecut...pentru ca apoi sa privesti spre viitor :)
spre un viitor mult mai frumos.....

O ALTA MELODIE SUPERBA

MONICA ANGHEL-SPUNE-MI




Singura-n noapte ma ratacesc
Printre-atatea amintiri te caut in zadar
Sa uit de gustul dulce-amar al durerii
Singura-n noapte ma urmaresc
Intrebari fara raspuns si simt ca-n lipsa ta
S-a frant in pieptul meu ceva cand te-ai dus

Si-oricat de mult as incerca
Cu dorul stiu ca nu mai pot lupta
Chiar de-nteleg c-ai ales un alt drum
Vreau sa fii langa mine acum

Ref:

Iubite, spune-mi ce sa mai fac din viata mea
Spune-mi cum sa traiesc in urma ta
Haide spune-mi ca poate nu-i adevarat
Spune-mi c-acest cosmar s-a terminat
Haide spune-mi ce se intampla azi cu noi
Spune-mi ca vom ramane amandoi
Haide spune-mi de ce vrei sa ma parasesti
Spune-mi, hai spune-mi ca ma mai iubesti

Singuri in noapte ca doi straini
Ne privim cu ochi pustii
Si creste intre noi
Un zid inalt de calde ploi sa ne piarda
Arde in noapte un felinar
Ce asteapta sa revii
De ce nu te-am oprit
Cand pasul ti l-ai ratacit
Am gresit!!

Si-oricat de mult as incerca
Cu dorul stiu ca nu mai pot lupta
Chiar de-nteleg c-ai ales un alt drum
Vreau sa fii langa mine acum

Ref:

Iubite, spune-mi ce sa mai fac din viata mea
Spune-mi cum sa traiesc in urma ta
Haide spune-mi ca poate nu-i adevarat
Spune-mi c-acest cosmar s-a terminat
Haide spune-mi ce se intampla azi cu noi
Spune-mi ca vom ramane amandoi
Haide spune-mi ca vom fi iar ca-n prima zi
Spune-mi, orice-ar fi... (x2)

Iubite, spune-mi ce se intampla azi cu noi
Spune-mi ca vom ramane amandoï...

o melodie superba, cum putine sunt...

MALINA OLINESCU-TANGO TO EVORA


e cea mai frumoasa , ca din poveste
de un baiat aleasa, el o iubeste
dar blestem apasa pe-a lor iubire,
noaptea cand se lasa el nu va mai fi

fata e dorita impotriva firii
de un zeu ravnita, zeul iubirii
va fi despartita din razbunare
va fi pedepsita fiindca nu l-a vrut

sangele din trupul baiatului
zeul il va lua-n puterea lui
sa-l ascunda in vie chiar la asfintit

fata toata viata o sa zdrobeasca strugurii sub talpa
sa il gaseasca intr-un bob de struguri
pe al ei iubït....

a fost odata o floare foarte confuza....traia intr-o lume frumoasa, nu-i lipsea nimic, avea parte de multa iubire, doar ca se intampla ca mereu sa aiba parte de aceleasi experiente si chit ca lua deciziile pe care le considera intelepte nu se simtea implinta si apoi parcurgea o perioada lunga de confuzie si tristete.
isi dadea seama ca nu alesese ceea ce o facea cu adevarat fericita si apoi regretul o coplesea.traia numai din regrete si parca nu invatase nimic din experientele precedente. greseala cea mai mare pe care o facea si totodata o constientiza era ca traia in trecut...mereu suspinand dupa fostele iubiri si incercand sa readuca totul la "normal".
intr-o zi isi lua inima-n dinti si pleca la inteleptul din tara sa....
isi dorea foarte mult sa nu mai fie confuza si sa traiasca fericita si implita asa cum crede ca era odata.
inteleptul a intrebat-o:
"floricica, pe cine asculti mai intai cand iei o decizie?"
si floricica a raspuns " pe mine, pe ceilalti, ma gandesc la ce anume ii face fericiti pe cei din jurul meu, ce decizie sa iau astfel incat sa nu sufere nimeni...de cele mai multe ori, asta fac!"
atunci inteleptul a raspuns " SI INIMA?INIMA TI-O ASCULTI? AUZI CUM URLA, AUZI CUM TIPA?"

asa si noi....oare ne auzim inima? stam putin sa o ascultam? sau preferam sa ascultam de cum este "moral si logic" sa actionam?
auzim inima cum ne roaga si cum ne spune ce anume sa facem? si daca da...de ce nu facem ce ne spune???????

dragostea nu bate la usa

"dragostea nu bate la usa si nu arata ca apare, dar are grija sa anunte cand dispare...."
oare asa este?
culmea este ca exista un echilibru perfect si in acest context...
1. la inceput cand te indragostesti simti in Stomac acei fluturasi,
2. lipsa poftei de mancare
3. plutesti, in permanenta plutesti, esti intr-o stare de reverie
4. totul pare ireal, parca esti personaj intr-un film
5.parca visezi
6.astepti neincetat sa revezi persoana de care te-ai indragostit
7.visezi persoana iubita
8.iti doresti sa fii cat mai aproape si cat mai mult timp de acea persoana
si lista poate continua la nesfarsit pe axa pozitivului

urmeaza etapa de acomodare, adaptare, identificarea punctelor in comun, a defectelor, depasirea defectelor, situatii conflictuale, depasirea acestora, situatii de criza, etc, etc
pentru ca apoi sfarsitul de cele mai multe ori sa fie dramatic dar perfect din punct de vedere al echilibrului
1.de data aceasta tot in stomac resimti insa sentimente total diferite- te doare stomacul
2.lipsa totala a poftei de mancare
3. plutesti, insa la polul opus al sentimentelor de mai sus
4.totul pare ireal, este foarte greu sa accepti realitatea
5.parca visezi, parca te aflii intr-o stare de "betie" dar nu de euforie
6.astepti sa revezi persoana de care tocmai te-ai despartit pentru a-i cere sa se intoarca, pentru a o implora sa ramana, pentru a-ti spune ca totul a fost un cosmar...
7.visezi persoana iubita, si cand te trezesti iti doresti sa mai dormi ca sa o visezi din nou, pentru ca numai asa poate fi aproape, pentru ca numai asa stai departe de realitate, si astfel te refugiezi intr-o alta lume unde este si persoana iubita, unde sunt amintirile si unde poti sa retraiesti momentele frumoase
8.aici fie iti doresti sa fii cat mai aproape pentru a o determina pe persoana iubita sa se intoarca, fie ajungi sa-ti fie scarba de acea persoana, ajungand sa o urasti si evident trecand printr-un "spectru" de sentimente: furie, ura, scarba, regret, invinovatire, neacceptare, dorinta, umilinta, suspiciune, neincredere...
si acum oare...dragostea chiar nu bate la usa?
oare chiar anunta cand dispare?
oare chiar se merita sa iubesti atata ca apoi sa suferi in aceeasi masura?
pentru pufinelul care mi-a schimbat viata, de la o pufarina care iubeste.....

respectul :)

de mici suntem invatati sa respectam pe cei din jurul nostru- fie ca este un domn in vasrta, o femeie, un alt copil, fie ca este un inginer, doctor, maturator, etc...
nu stiu acum daca se mai tine asa mult cont de aceste norme si valori si daca mai sunt transmise mai departe insa consider ca te simti impacat cu tine insuti/insati sa stii ca ai adresat un salut, o incurajare sau ca ai facut un gest si ai reusit sa ajuti pe cineva.
traim intr-o lume si intr-o societate in care preferi si alegi tu sa stai pe un scaun in troleu sau autobuz si nu o batrana sau un batran; daca se poate sa-l imbrancesti pe cel de langa tine pentru a ajunge mai repede intr-un anume loc, sau sa te prefaci ca nu-l vezi pe vecinul tocmai pentru a evita sa-l saluti, sa te porti miseleste cu un om simplu si sa te poti ca un ciocoi cu un om cu un statut social bine definit.....si multe alte situatii de acest gen, pe cat de penibile p atat de dureroase daca ne gandim in profunzime...oare este atat de greu sa spui "MULTUMESC" sau "TE ROG FRUMOS"?
Sau este atat de urat sa spui "SARUT MANA" sau "BUNA ZIUA"incat sa eviti sa mai spui?
dragii mei, haideti sa schimbam ceva! haideti sa salutam cu zambet si nu posomorati, haideti sa ajutam p cei de langa noi, haideti sa raspundem frumos celor ce ne intreaba ceva si nu "sa-i repezim", haideti sa ascultam ce au de spus cei care vin la noi, haideti sa nu ne mai grabim atata sa ajungem intr-un loc, sa nu ne grabim catre moarte...ci haideti sa ne oprim, sa ascultam, sa zambim, sa ajutam si sa transmitem mai departe ganduri frumoase...

norii pufosi, unde s-au dus?

in drumul meu spre autocunoastere si dezvoltare personala, in acest an in care am ales sa ma regasec si sa ma cunosc mai bine, uitandu-ma pe cerul care odata era plin de nori care mai de care pufosi si avand mii de forme-numai bune pentru a fi folosite ca test proiectiv- constat cu uimire ca acesti nori pufosi au disparut parca in neant...
si ma intreb, unde sunt norii de altadata?
unde s-au ascuns si ei? :(
sa fie oare tot omul de vina?
ca nu-i mai apreciaza? ca nu mai stie sa-si ridice privirea din pamant?
ca nu mai vede mai departe, ca nu mai priveste in sus, ca nu se mai roaga, ca nu se mai uita la cer...ca pentru el nu mai exista decat povara zilei de maine?
unde sunt norii aceia pufosi? de ce au disparut? :(
sa fie din cauza poluarii? sa fie incalzirea globala de vina?
sau pur si simplu au plecat intr-o alta lume, o lume mai frumoasa, o lume in care sunt apreciati, o lume in care oameniiinca mai au curajul sa ii priveasca, o lume in care acestia mai pot visa si isi mai pot dori ceva...o lume plina de iubire, sinceritate si bunatate....o lume pe care o putem avea din nou..important este sa ne dorim :)

papadia

a fost odata o pufarina care cauta raspunsul la mai multe intrebari...si in drumul ei, intalni o papadie, galbena, frumoasa...au stat, au vorbit, s-au inteles foarte bine si pufarina a inteles de ce papadiile sunt atat de galbene si de ce transmit atata frumusete campului la inceput de primavara. pufarina era foarte fericita ca isi facuse o noua prietena, se simtea astfel implinita doar ca era dornica sa mai cunoasca si sa-si mai faca si alte prietene... si sa afle cat mai multe informatii...asa ca a plecat mai departe...a trecut o zi, au trecut doua, a trecut o saptamana, au trecut doua, cand deodata in drumul ei intalni o alta floare in locul prietenei sale...foarte interesanta dar cam ciudata...a intrebat-o cum se numeste si ce poate spune despre ea si a constatat cu uimire ca tot papadie se numeste...
s-a intristat foarte tare sa o vada schimbata si nu putea intelegea pufarina cum o papadie atat de galbena si vioaie a devenit intr-un timp atat de scurt alba si ciudata :(
a simtit s-o inlature, sa o evite, sa o determine sa se izoleze dar s-a gandit ca totusi acea papadie are ceva de spus asa ca a ascultat-o. cu uimire a descoperit cat de mult se iubeste papadia pe sine si ce echilibru emotional detine .
totusi, pufarina nu putea intelege...asa ca a intrebat-o:
-cum se face ca acum 2 saptamani erai galbena si acum esti alba si ai alta infatisare?
aceasta i-a raspuns: acum 2 saptamani da aveam o alta infatisare, dar am reusit sa-i fac veseli pe oameni ce ma intalneau in calea lor, dar acum cu alta infatisare sunt capabila sa fac ceva mult mai maret...
-ce anume? a intrebat pufarina
- sunt capabila sa indeplinesc dorinte, pentru ca oricine ma vede poate veni la mine si ma poate omora printr-o simpla suflare, insa sufletul meu se duce departe si de acolo indeplineste dorinte....
By Pufarina-in drumul autocunoasterii si dezvoltarii personale :)

raiul asa cum ne imaginam :)

Cum este raiul? oare numai cei buni ajung acolo si cei rai se duc in iad?
sunt intrebari frecvente inca din perioada adolescentei, cert este ca o data cu trecerea prin viata constati de fapt ca aveti tot mai putine sanse sa ajungeti in rai daca va ghidazt dupa biblie sau dupa "cuvantul" preotilor :)
dar eu una nu ma ghidez dupa astfel de teorii si am sa va impartasesc propria mea conceptie despre rai :)
cum vad eu raiul? categoric o proiectie a gandurilor noastre de aici, din viata de pe pamant!
pe intelesul tuturor, consider ca ceea ce gandim in aceasta lume se va construi in cealalta lume si sufletul nostru va zburda in functie de acestea in Univers....
asa ca dragii mei, propun sa aveti numai si numai ganduri frumoase, pentru a avea parte de acestea si in cealalta lume :) asa cum furnicuta se straduieste sa munceasca si sa stranga rezerve pentru iarna asa si noi oamenii sa ne straduim sa avem de toate in rai :)
asa ca mai demult mi-am propus ca in aceasta viata sa vad tot ceea ce este frumos si sa iau cu mine in rai...si am vazut :)
asa ca am sa intalnesc in propriul meu rai, foarte multe flori- de la ghiocel pana la liliac- foarte multi copaci infloriti- magnolie, salcami, tei- un izvor cu apa limpede si curata, iarba de un verde crud cum numai primavara intalnesti, multi fluturi, multe vrabiute si pasari care sa ciripeasca, muzica relaxanta si totodata instrumente muzicale ca sa pot canta la ele, carti, multe carti ca sa pot citi si sa pot sa-mi imaginez....o sa intalnesc si marea si muntele la un loc si soarele si aerul curat si animalutele nevinovate care nu ataca-gen iepuras, caprioara- si bineinteles persoanele dragi din viata mea :)
si aici lista este interminabila pentru ca oricand se mai trece cate un nume, pentru ca mereu las loc unui nou nume....dar inainte de toate, persoanele speciale sper sa ma ghdeze si in rai si sa aiba grija de mine asa cum fac si in aceasta viata....
mergand pe ideea "bine faci, bine gasesti" sunt sigura ca acolo in rai vom gasi binele....si vizualizand raiul meu proiectiv constat cat de asemanator este cu ceea ce avem in prezent...si oare.....NU ESTE AICI, PE PAMANT, RAIUL NOSTRU?
Nu avem aici tot ce ne foloseste si tot ce ne poate face fericiti si impacati?
de ce oare gandim ca este atat de greu sa ajungem in rai?
este...pentru ca Raiul se afla chiar aici...pe Pamant si este si in sufletul nostru....important este sa-l vedem, atata tot :)
si daca inca sunteti suspiciosi cum ca ar fi aici pe Pamant, atunci cu siguranta este undeva departe, dar undeva unde sufletul nostru va zburda fericit pe acolo :)

tara noastra romania

"Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum

Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi

Dar intr-o zi si noi......"

este inceputul melodiei "locul potrivit", recunosc ca numai inceputul imi place si ma intristeaza sa vad cat de bine a prins la public aceasta melodie, care evident ca denigreaza imaginea Romaniei :(
sincer m-am saturat sa vad tot mai multi romani ca pleaca afara, in strainatate, ca prefera statutul de sluga si ca nu mai cred ca pot realiza ceva chiar in tara lor.
dragii mei, plecati afara si plangeti dupa tara voastra iar cei care raman vad ca tanjiti dupa alte plaiuri si dupa umilinta, nepasare, discriminare. si toate pentru a avea bani, toate pentru acel trai "decent"....dar oare ce inseamna pana la urma DECENT?
sa te vinzi? sa te lasi umilit sau sa stai in tara ta, in tara in care te-ai nascut si sa faci ceva, sa schimbi ceva, sa fii romanul care a reusit! chiar si aici, pentru ca SE POATE!
pentru ca atunci cand iti doresti cu adevaratceva, poti obtine!
pentru ca aici, in tara aceasta pe care ati ajuns sa o urati, aveti familia, prietenii, rudele si nu in alta parte...va hazardati crezand ca si "acolo" este posibil, ca si "acolo" puteti compensa acel gol imens pe care il va lasa "lipsa plaiurilor natale" cu niste hartii care asa cum vin se si duc...
dar oare, nu este mai important sa ramai in tara ta si sa fii implinit, sa stii k fericirea si implinirea nu se vor duce niciodata ci vor ramane acolo, in suflet, intiparite pe vecie....???!!!!

despre ingeri

"si voi ingeri care ma vegheati, intelegeti ca sunt si eu ca voi?!"
intotdeauna m-au atras ingerii si mi i-am inchipuit exact ca in imaginea de mai sus, cu parul cret, firavi dar puternici in acelasi timp, atragatori, calmi, cu aripi, cu harpa cantand, traind in armonie si intelegere deplina...impacati cu ei insisi, iubind si radiind...zburand si avand fiecare cate o misiune de implinit...stand de veghe si cel mai bine intelegandu-se cu copiii...
dincolo de explicatii religioase, spirituale, mistice, inteleg ca ingerii sunt printre noi si ca oamenii pot avea la fel ca si acestia misiunea de a salva, de a ajuta, de a fi alaturi, de a veghea, de a indruma...diferenta este de liber arbitru: noi alegem pe cine sa salvam si tot noi alegem cum anume sa salvam :)
desi ingerii nu detin procese psihice senzoriale acestia sunt impliniti cu ei insisi, accepta misiunea divina si sunt fericiti....poate ca asta ar trebui sa facem si noi...sa fim multumiti cu ce anume ne ofera Dumnezeu-pt unii, destinul-pt altii, etc, si sa incercam sa privim totul cu mai mult optimism si sa fim fericiti pentru ca avem parte de aceasta lume minunata....

fluturasi

"sus sus tot mai sus, zboara fluturasul meu, sus sus tot mai sus, fluturasul meu :)"
recunosc ca atunci cand eram mica nu ma atrageau fluturii, ii percepeam ca pe niste simple insecte, fara sa par fascinata...erau acolo si atat....
acum insa dupa ce am citit despre ei si i-am observat in natura si mai ales dupa ce pe prietena mea tikie o comparam cu un fluturas, mi-am propus sa fac ceva ce nu a mai facut nimeni, sa aduc ca de fiecare data ceva nou :)
si m-am apucat primavara aceasta minunata sa......NUMAR FLUTURII!!!!!
sa vad in medie cati fluturi vedem pe an, pe zi....asa sfera mea de constiinta se va largi si perceptia mea se va axa pe insectele acelea care zboara si au aripi si ajung pana la soare de unde iau lumina si o raspandesc celorlalti....acele fiinte care zboara libere si nu fac nici un rau, care transmit mesaje de dragoste florilor si-i fac pe copii sa zambeasca :)
pana acum am vazut 33 de fluturi, mi se pare foarte putin....asta nu inseamna ca am sa influentez cu ceva "cercetarea"mea, dimpotriva, am sa las destinul sa ma ghideze si am sa tin o evidenta cat mai precisa *fara a ma duce eu special pe camp sa vad cat mai multi fluturasi*.
imi spunea tikie ceva foarte frumos si despre fluturii de noapte, sper sa lase ea un comment sau sa scrie pe blogul ei despre asta :)
este foarte frumos sa intalnesti in aceasta viata aceste vietati si sa le zambesti si sa stii sigur ca si ele iti zambesc tie, k si ele raspund gesturilor tale :)
un feedback mai pozitiv de atat nu cred ca putem primi :) numai si numai de la Dumnezeu prin intermediul naturii si a fiintelor vii :) important este sa-l si vedem si sa-l primim in sufletele noastre...

sailor moon

sailor moon... cu siguranta aceste anime-uri v-au influentat POZITIV copilaria si cu siguranta de fiecare data cand auziti de acestea va incarcati pozitiv :)
frumos cum am intalnit in viata mea persoane-fete si baieti- care inca se mai uita si revad aceste desene animate pentru a "n" oara, pt ca ori de cate ori te uiti descoperi ceva nou :) si te redescoperi si revezi viata sau experientele proprii si chiar si modul de a actiona.
frumos cum niste desene animate pot ilustra atat de bine cele mai frumoase si sincere sentimente: iubirea si prietenia.
inca ma simt sailor moon, inca simt ca pot schimba lumea, inca traiesc pe aceleasi frumoase principii axate pe sinceritate si iubire si inca simt ca putem face ceva folositor celor din jurul nostru.
cred si sustin ca toti oamenii sunt frumosi, toti oamenii iubesc si cu totii au un suflet bun!indiferent de ceea ce li se intampla, au dorinta si sentimentul de a ajuta, de a iubi!
nu prin razboaie sau prin agresivitate putem invinge, ci printr-un cuvant frunos si incurajator spus la momentul potrivit, prin o mana intinsa celuilalt cand este gata sa pice in prapastie, prin atingerea unei lacrimi ce curge pe obraz, printr-o imbratisare venita din suflet, prin o intindere de mana :)
prin gesturi care la prima vedere par inutile dar care pot schimba intreg universul :)

a fost odata..o pufarina :)

a fost odata ca niciodata o pufarina :)
a fost odata o pufarina foarte foarte dulce, a avut o copilarie foarte frumoasa, a fost mereu iubita de cei din jurul ei, a stiut mereu cum sa se remarce si sa iasa in evidenta intr-un mod placut si mai ales a reusit de fiecare data sa intre in inima celorlalti si sa-si lase acolo o amprenta :)
pe zi ce crestea se facea tot mai dulce si cu un suflet mai frumos, devenea din ce in ce mai sensibila si cu gandul tot mai mult la cei din jurul ei.mereu dornica sa-i ajute, mereu dornica sa-i salveze uitase cine mai e si de unde provine, uitase de curajul ei, de dorintele ei, de ambitia si motivatia pe care le avea odata...asa k a ales sa stea un an singura, sa se izoleze si sa nu se mai deschida nimanui, pentru a se redescoperi pe sine, pentru a-si redscoperi dorintele si pentru a lua masurile necesare de a trai in armonie cu sine, nu numai cu universul...
a inteles ca totul pleaca de la sine, ca orice gand si orice actiune mai intai trebuie sa fie asupra propriei persoane si apoi directionate catre ceilalti!
se iubea pe sine foarte mult si era capabila sa-i iubeasca pe toti din jurul ei, doar ca isi pierduse motivatia de a face ceva cu viata ei, de a ajunge cat mai sus, de a-si folosi toate resursele si intreaga energie pentru a deveni cineva....insa nu stia exact ce anume sa devina si se afla in conflict cu dorintele sale-isi dorea prea multe..mult prea multe, pentru ca era competenta, era inteligenta, putea conduce intreaga lume doar ca nimic nu o mai motiva...fie ca apela mereu la diverse pretexte-ca ceea ce s-a intamplat in viata ei a marcat-o decisiv incat sa nu-si mai doreasca nimic, ca isi pierduse credinta, il pierduse pe Dumnezeu pentru ca a constatat ca atunci cand se apropia prea mult de Acesta i se intampla ceva tragic, pentru ca suferise dupa un pufinel mult prea mult si era neimplinita- fie se incapatana sa nu mai actioneze cu nimic si sa traiasca in umbra.
acum este la capat de drum, a reusit sa-si inteleaga aproape toate mecanismele de aparare la care apela odata si incearca sa se automotiveze. si-a dat seama ca nu este nevoie de cineva alaturi pentru a fi motivat ci este nevoie de o singura dorinta! o singura dorinta si sa fii constient ca poti face aproape orice ca sa o indeplinesti :)

femei vs barbati!
n-am sa fiu o feminista convinsa dar nici nu o sa iau apararea barbatilor...dimpotriva....am sa scriu ceea ce am constatat pe parcursul vietii mele, ca urmare a observatiei, conversatiei si documentarii :) n-am sa scriu despre cat de frumoase sunt femeile si cat de usor pot obtine ceea ce isi doresc spre deosebire de barbati, si nici despre delasarea barbatilor cand vine vorba de relatii...ci am sa fac o comparatie fff evidenta, bineinteles aducand argumentele necesare :)
asadar..
1.
observati o femeie in jurul altor femei :) va actiona identic ca o curca...cum actioneaza o curca? uitandu-se in toate directiile si bombanind....instabila emotional, nestatornica, indecisa, are nevoie de un sfat, de cineva care sa o ghideze...si slava domnului mereu se gasesc alte curci care s-o ghideze in toate directiile posibile, confuzand-o si mai tare....
2.
observati o femeie langa prietenele sale cele mai bune- de obicei 2....spunandu-si toata viata si deslusind chiar si cele mai intime aspecte....rad pana nu mai pot si gasesc ele solutia la orice problema
3. femeia in fata unei probleme :nu va fi niciodata capabila sa ia decizia corecta in cel mai scurt timp posibil, dimpotriva! va actiona ca o gaina...se va impiedica, va cotcodaci si se va uita ca "tuta".privirea identica cu cea a unei gaini, dupa ce i se va da solutia, va face ochii mari si nu va recunoaste in veci ca nu a stiut ce anume sa faca....
4. de ce merg femeile la toaleta impreuna? toti barbatii se intreaba...este foarte simplu....tocmai pt a se aranja si pentru a-si cere sfaturi rapide in "situatii de urgenta"...tipic feminin
5. de ce pun femeile atat de mult accent pe detalii care chiar nu conteaza?
frecvent multe certuri au loc in cadrul unui cuplu pe motive banale, nesemnificative! spre exemplu, femeia face totul pentru a sarbatori o luna, doua, trei....un an...... de cand este cu barbatul de langa ea, si cu siguranta barbatul va uita! ce urmeaza? un scandal monstruos!!!! pt ca...un barbat nu va retine in veci date, pt k este neinteresant pt el, pt ca nu conteaza...asa ca de ce va mai agitati atata?
6. nuntile, o ocazie perfecta sa te certi...
n-am sa inteleg niciodata de ce femeile sunt atat de imbufnate la nunti :))) si ma refer la cele casatorite, nu la cele necasatorite si fara partener care vor face orice ca sa iasa in evidenta...observandu-le am constatat cat d imbufnate pot fi si sitirite ca barbatii lor nu se mai opresc sa bea si cat de acre sunt si in ce mod ii pot respinge atunci cand acestia vor si au chef sa danseze.
acum sa vedem la barbati....
1. inocenti la prima iubire, se daruiesc total si fac chiar totul pentru prima femeie pe care o iubesc cu adevarat...culmea ironiei este ca fie relatia nu merge, fie acea femeie nu apreciaza, fie femeia este cea care il inseala si il traumatizeaza pe viata...
2. barbatii alcooloci?
cert este ca le place berea... rar, f rar sa fii barbat si sa nu bei bere, sa fii barbat si sa n-ai burta...cred k in caz contrar ...este anormal....
3.nu acorda importanta detaliilor si nici vestimentatiei
desigur ca am observat ca barbatii nu acorda atentie detaliilor asa cum fac femeile...evident...pt k nu le pasa ce anume ii place femeii si chiar nu retin, le este f greu, daca nu imposibil- sa retina in ce a fost imbracata tipa la prima sau a doua intalnire? -si nici propriei vestimentatii....le este mult mai usor sa ia primul tricou care le este la indemana si prima pereche de pantaloni fie ca sunt patati, fie ca au un interviu..pt k se bazeaza pe competenta si nu pe imagine (spre deosebire de femei)
4. au o foarte buna orientare in spatiu si o foarte proasta memorie cand vine vb de numele fetelor care le-au trecut prin pat :)))-femeile sunt jalnice la orientarea in spatiu si f bune si nu rateaza o ocazie de a povesti despre fostii barbatului cu care este si nu numai :)))
clar barbatii sunt traumatizati de fostul partenerei, pt k non stop aceasta vb de fostul si non stop ofera toate detaliile din relatia precedenta
5. nu o sa aflii in veci de la un barbat detalii despre fosta relatie sau despre iubirea vietii lor, pt k au harul de a-si bloca toate sentimentele si de a inchide acel sertaras-in care troneaza amintirile cu "the one"- pe veci!!!
6.desi superficiali pe intreg parcursul vietii, barbatii stiu cum sa actioneze in plan profesional, dar niciodata nu vor stii in cadrul unei relatii ce decizii sa ia! mereu femeia va fi cea care va actiona, de cele mai multe ori ea va face primul pas, ea ii va ghida, ii va orienta si le va dicta ce anume sa faca.
nu degeaba, in spatele unui barbat puternic se afla de fapt o femeie puternica! :)

lucrand doi ani ca si educatoare si in prezent ca si profesor psiholog sau pe intelesul tuturor consilier la gradinita, constat pe zi ce trece ca sunt facuta pentru aceasta meserie si mai ales pentru a intelege copiii, pentru a-i iubi si proteja de frustrarile si neimplinirile parintilor....da, este foarte greu sa fii parinte dar parca si mai greu sa te interesezi de soarta copilului tau...am propus de comun acord cu educatoarele un curs intitulat "scoala parintilor" si nu neaparat din dorinta de a transmite mai departe informatiile detinute-informatii ce pot ajunge foarte usor la indemana parintilor, printr-un singur clik pe google sau prin descoperirea zilnica-cat de a descoperi interesul acestora fata de aceasta responsabilitate!
si am descoperit....am mediatizat aceste cursuri, ne-am implicat cum s-a putut *pliante, prezentari power point, coli aduse si cumparate d noi, markere, videoproiector carat si impumutat de unde am apucat si noi, foi d flipchart sau coli a 3, mai pe scurt tot tacamul :)
entuziasmate si emotionate, asteptam cu drag ziua cea mare :) si in sfarsit, a ajuns :) ora 17- ora intalnirii, stabilim ultimele detalii, pus totul la punct si.....asteptarea cea mare, asteptarea cea lunga...perceperea timpului.....si se scurg minutele, si se scurg si se scurg...si...din 180 de parinti-toti avand mari asteptari si mari pretentii- au venit.............nici mai mult nici mai putin decat........1 :):))))))) sa rad sau sa plang? penibil..pe scurt....si in acelasi timp demn de admirat....un singur om a castigat in fata a 180....acum nu mai privesc spre cei 179 parinti atotstiutori ci spre UNUL singur....un invingator....:) dragii mei....oamenii chiar trebuie sa fie obligati ca sa participe la astfel de intalniri? trebuie sa primesca diplome sau onorarii pt o simpla prezenta? trebuie sa fie platiti ca sa invete cum sa se comporte cu propriul copil? sau prefera sa dea bani la altii k sa-i educe copilul?si ne mai miram atata de ce copiii sunt agitati, agresivi, impulsivi,"rasfatati", agitati....

Refren:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si multe jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat.
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit.
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat ,
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
E timpul sa le aratam.
Ca zambet poate fi
Mai bun, mai curat
Ca ochii stiu a vorbi atat de adevarat.


ehe, superb cantec.. :) sper ca am adus un strop de lumina in sufletele voastre, pentru ca suntem si ramanem cu totii copii :)

"fell in love with an "animal" :))))) fell in love with his eyes..."
dupa mii si interminabile discutii cu prieteni vegani-si nu numai, dupa terapii si dupa vizionari documentare, dragii mei, am constatat ca si animalele merita un loc de cinste in inima noastra..nu va cer sa nu mai mancati carne de porc, vita, iepure, caprioara, miel etc pt ca asa e "normal, firesc si banal"sau pentru ca organismul nostru are nevoie de proteine...si nici nu vreau sa scriu o lunga teorie pe care au avut grija veganii mei sa o transmita mai departe....va cer doar sa dati dovada de putina compasiune si sa va ganditi putin la aceste animale :(
nu ma dau drept exemplu, asa cum multi fac...dar pot scrie ca nu imi place cand vad violenta si cand vad cum sunt tratate animalele intr-o societate care pare a fi fff evoluata si in acelasi timp primitiva...dragii mei, am putea depasi ideea de "lant trofic" si putem constientiza ca si animalele au sentimente :( asa ca inainte de a simti atata satisfactie, implinire si placere pentru simplul fapt ca savuram o bucata de carne propun sa ne gandim in ce conditii a trait acel animal, cat de mult a fost chinuit si cat de usor prin ironia sortii putem sa-i luam locul..pt k deh, natura isi cere tributul si "lantul trofic" este primordial....dar stiu si inteleg.....este "mult mai usor sa mananci pt ca iti cere stomacul, pt k e nevoia primara, pt k ne este la indemana, pentru ca adoram sa inchidem ochii si sa fim lasati dusi de val, pentru ca este de-a drepul minunat sa te iei dupa legile societatii si sa nu te razvratesti, pentru ca este mult mai simplu asa, pentru ca..pentru ca..." mereu pretexte, mereu motive, niciodata sau rar sa facem ceva, sa schimbam asa ceva...si totusi se poate...haideti sa schimbam ceva, un mic gest conteaza :) haideti sa empatizam putin...:)

:)) erau odata niste furnici, toate pareau la fel...munceau de dimineata pana seara,aveau spirit competitiv, alergau dupa cat mai multe recompense, traiau in armonie cu lumea...pana cand au descoperit in calea lor o furnica, ce parea total diferita lor...au intrebat-o de ce este atat de ciudata, de ce nu este ca ele, de ce nu lupta, de ce nu munceste asa mult, de ce nu se zbate mai mult si de ce nu traieste in armonie cu lumea exterioara...si ea le-a spus..."traiesc in armonie cu lumea mea launtrica pentru ca numai asa sunt capabila sa traiesc in armonie cu lumea exterioara...orice schimbare produsa in interiorul meu se rasfrange asupra exteriorului..orice actiune a mea se oglindeste in cei din jurul meu...acum daca zambesc, inconstient veti zambi si voi...daca sunt trista, dezamagita, starea mea se va transmite voua...echilibrul in univers nu se stabileste daca eu muncesc de dimineata si pana seara tarziu ci daca am reusit sa ma descopar sau sa invat ceva, daca am reusit sa ajut pe cineva sau sa aduc un zambet pe fata cuiva..."

multumesc

vreau sa multumesc prietenei mele scooby k m-a ajutat si a reusit sa ma determine sa-mi fac blog si celor 2 pufarine din viata mea alaturi de care mi-am propus sa schimb lumea :) deutz si tikie :) :X:X:X:X:X sunt pufarinele care mi-au facut viata si mai frumoasa si mai colorata si mult mai interesanta :)

welcome pufarina :)

yuhuuu, am si eu blog, dupa ce toata lumea ma indemna sa-mi fac unul....azi d 1 mai, cand toti prietenii sunt in vama veche, eu singura cu netul am decis sa schimb ceva in viata mea si sa-mi fac blogg...k asa e cool, k asa e la moda, sau mai bine spus pt k asa imi doresc :)
sunt o pufarina recunosc :) unii spun o pufarina minunata, altii o pufarina dulce...iar eu spun ca sunt multicolora :)
imi place viata, imi place sa traiesc, imi place sa cant-desi nu am voce, imi place sa dansez, imi place sa calatoresc, sa consiliez, sa meditez....cate si mai cate :)
ador moda, ador si apreciez arta si bunul gust, admir bunul simt si respectul :)
sunt o pufarina care si-a propus sa faca inconjurul lumii si sa aduca un zambet in viata celorlalti :)
o viata dulce :)