ce aveti cu vremea?

intalnim frecvent oameni care se vaieta de cum este vremea zi de zi, noapte de noapte.spre exemplu: daca este foarte cald se mira de cat de ridicate sunt temperaturile; daca ploua devin deprimati si se plang de atata ploiaie; la fel este si in cazul ninsorilor "abundente", sau chiar si a vremii instabile.
si ma intreb.....oare nu acesta este motivul pentru care pana si vremea a luat-o razna?
tocmai pentru ca oricat de frumoasa ar fi, noi tot gasim sa ne vaietam de cum este?!
ar fi frumos sa apreciem cand ploua si sa gasim avantajele ploii si chiar sa gasim activitati placute ce le putem face afara in astfel de momente (like singing in the rain..)
cand este foarte cald putem iubi si mai mult soarele pentru ca ne mangaie cu razele lui, chiar si cand bate vantul putem simti ca Dumnezeu ne mangaie (si cu cat vantul este mai puternic cu atat ne strange mai tare in brate Dumnezeu)
cand ninge putem fi cei mai fericiti, pentru ca puritatea albului ne va inconjura.
si mereu putem gasi mii de motive pentru care sa fim fericiti, sa zambim si sa apreciem vremea indiferent de cum este aceasta.
haideti sa nu mai folosim mii de pretexte pentru dispozitii afective negative si sa primim mesaje pozitive indiferent de cum este vremea!

ce ma face fericita 3

avem timp!

Dragii mei!
AVEM TIMP sa ne trezim dimineata, sa ne bem cafeaua, sa mancam, sa mergem la munca, sa citim, sa invatam, sa facem ceea ce ne place, sa ne intoarcem acasa, sa stam cu persoana iubita, sa comunicam, sa dam sfaturi, sa facem tot ceea ce ne dorim, pe scurt AVEM TIMP SA TRAIM!
cum este acest lucru posibil? simplu....ascultandu-ne inima si nu mintea, dicatandu-ne un program bine stabilit de catre noi insine si nu de catre altii, dorindu-ne cu toata fiinta ;putem face in asa fel incat sa actionam conform dorintelor noastre.
lasati-va purtati de vise, lasati-va purtati de sentimente si nu de ganduri, temeri (dar, ce se intampla daca fac asta....dar daca...).
evitati plasearea "nu pot fac asta" "nu-mi permite timpul" pentru ca pana la urma...noi suntem stapanii timpului nostru, noi ne facem timpul (acum cei mai multi isi vor vedea miile de sarcini efectuate la serviciu, acasa, etc si automat raspunsul IMPOSIBIL, NU AM TIMP)
poti face ceea ce iti doresti chiar si in acel interval in care "nu ai timp". sa analizam putin- ai timp sa efectuezi mii de sarcini dar in acelasi timp sa regreti ca le faci si sa te gandesti la ce frumoasa ar fi fost viata ta daca ai fi fost in alta viata, alta lume, alt timp...
ai timp sa-ti plangi de mila pe motivul lipsei timpului si a banilor, sa cauti mii de pretexte pentru a gasi obstacole, dar nu ai capacitatea ca tocmai in acest timp sa faci ceea ce iti doresti.
ai timp sa comunici celorlalti cat de nefericit esti si ce viata frumoasa aveai odata cand de fapt PREZENTUL is a present because is a GIFT!!! primeste-l ca atare pentru ca ai timp :)
va rog, priviti ca si "am timp" si lasati-va purtati de glasul inimii! vreti sa plecati intr-un alt oras pentru a bea o bere, foarte simplu, plecati..pentru ca aveti timp!
va doriti sa faceti ceea ce nu ati mai facut demult? si mai simplu- just do it! fara amanari, fara temeri, fara nelinisti, fara a analiza prea mult.
bineinteles ca va trebui sa ne gandim si la consecinte-dar nu in sensul grav! avem tendinta de a agrava situatiile,de a creste intensitatea sentimentelor. totul poate fi atat de simplu!
prin simplul fapt ca vedeti totul ca fiind imposibil anulati dorintele si atrageti tot ce poate fi mai distructiv.
haideti sa ne gandim totusi....de ce cand eram mici aveam timp? si chiar si in adolescenta? si chiar si la batranete?
pentru ca atunci inima nu mai este impovarata de atatea nelinisti, pentru ca atunci facem ceea ce simtim pentru ca NE DORIM SA TRAIM!
AVEM TIMP....

ce ma face fericita 2

ce ma face fericita

iubirea neimpartasita

exista un moment in propria viata in care stai si-ti analizezi stilul de viata- propriile conceptii, ganduri, sentimente, modul de a reactiona si de a te comporta, felul de a fi, de a interactiona cu ceilalti. apoi iti dai seama cat de implinit esti sau ce ai vrea sa adaugi propriei tale vieti.
de cele mai multe ori iti dai seama de cate poti avea sau nu comparandu-te cu ceilalti, observandu-i pe cei din jurul tau, analizand propriul destin din prisma celorlalti-rapotandu-te fie la cei mai fericiti sau chiar la cei mai putin fericiti decat tine.
urmand ca apoi sa-ti adresezi mii de intrebari de genul "de ce" si gasind raspunsurile strict cu privire la propria persoana.
de mici suntem invatati sa daruim iubire fara a astepta ceva in schimb, acea iubire neconditionata oferita tuturor fara a astepta un raspuns si oferi, oferi, oferi pana cand ajungi la punctul in care nu mai ai nimic de daruit pentru ca intreaga energie s-a risipit celor din jur, fara a tine cont de necesitatea de a primi in aceeasi masura cu ceea ce ai oferit. si asa iti dai seama ca nu ai restabilit echilibrul si ca tot oferind din sacul parca interminabil chiar si acesta pana la urma nu mai are resursele necesare si ramane gol.
asa ca incetezi efectiv sa mai daruiesti si iti astepti recompensa divina ce parca nu mai vine. si analizezi ca de fapt in momentul in care cineva iti daruia iubire tu nu ai avut ochi sa vezi si nici urechi sa auzi ci ai oferit altora, axandu-te mereu pe altii si avand asteptari mult mai mari la aceia care nu-ti ofereau feed back pozitiv. si astfel iubirea ta ramane neimpartasita asa cum iubirea altor persoane fata de tine este la fel, pentru ca de cele mai multe ori privim in alte directii si suntem tentati sa oferim acolo unde nu primim pentru ca asta starneste orgoliul, inconstientul, ego-ul, fara a gandi de fapt ca picam in propria capcana.
si ajungi in momentul in care esti nemultumit de tine ca persoana pentru ca ai oferit iubirea celor care priveau inspre alte directii si analizand si mai in profunzime constati de fapt ca nu la ceilalti este problema ci tocmai la tine ca persoana- pentru ca ii iubesti cu usurinta pe ceilalti dar ai uitat sa te iubesti pe tine.....

un singur raspuns poate schimba lumea

toata viata este o asteptare...asteptam un raspuns, asteptam o persoana, asteptam un eveniment, o minune, un semn, o intamplare, o schimbare...cate si mai cate...cert este ca asteptam!
just wait....de multe ori atunci cand te astepti mai putin vine ceea ce asteptai...si de cele mai multe ori, atunci cand iti doresti in mod obsesiv, evident ca nu va aparea acel ceva si ca o ironie a sortii observi ca cineva foarte apropiat tocmai a avut parte de ceea ce tu asteptai.
asa este viata, o loterie! nu este pentru cine se pregateste ci pentru cine se nimereste.
cel mai trist este cand astepti ca un raspuns sa fie afirmativ-scurt si la obiect DA!fara alte ocolisuri si fara a lasa loc interpretarii, fara a gasi pretexte> spre exemplu, persoana care sustine ca tine la tine, ca te iubeste, nu face nimic pentru a-ti demonstra toate acestea. si o supui la un test. aflata fiind la departare, soliciti ca aceasta sa vina la tine (evident pentru ca iti este dor de aceasta si pentru ca aceasta sustine reciprocitatea) raspunsul fiind ca "nuca in perete" de genul..."daca trebuie vin" ( de parca trebuie sa demonstreze ca tine, ca iubeste, ca simte ceva...) cand putea foarte simplu sa raspunda afirmativ DA sau Ok.
un alt exemplu este in cazul verdictelor: oricat de multa dreptate ai, atunci cand te astepti mai putin ti se va da dreptate (de cele mai multe ori dupa ani si ani scursi prin instante, judecatorii, tribunale).
in cazul jobului ideal- de cele mai multe ori apare cand chiar crezi ca nu ai nici o sansa. *nu mai vorbesc de tristele momente in care iti doresti cu toata fiinta ta sa devii ceva, iti consumi toata energia si cu toate acestea chiar si ajungand la epuizare nu este dat sa obtii aceasta.
aduc in discutie si perceptia timpului care pare a fi sufocanta> timpul parca sta in loc, nu mai ai rabdare, resimti tensiunea in tot corpul pentru a primi un raspuns la care te astepti mai putin.
in final, analizand toate aceste aspecte imi dau seama ca toata viata este o asteptare, dar toate numai si numai pentru a aprecia ceea ce primesti, pentru a invata si pentru a fi recunoscator odata....

hippie

ce-i drept nu am mai scris de ceva timp...si nu pentru ca nu am mai simtit ci pentru ca am fost putin dezamagita de propiile mele expectante...de valorile mele, de gandurile si sentimentele mele...cu totii regretam la un moment dat ca suntem mult prea sinceri fata de persoane care chiar nu merita, dar mai trist este atunci cand te deschizi total in fata unui specialist si acesta desi iti zambeste te judeca si pune un verdict mai putin dorit...
trecand peste acest moment in care imi pusesem toate asteptarile, esuand pentru a mia oara, este clar ca inca nu mi-am invatat lectia, oricat de mult as indruma pe ceilalti, se pare ca nu ma pot indruma pe mine insami.
asa ca au urmat 2 saptamani triste pentru mine, de deznadejde totala, intr-o tara si lume in care toti se vaieta si toti privesc in pamant si nu catre cer.au uitat sa mai creada, au uitat sa mai viseze, sa mai valorizeze ceea ce au in jurul lor si sa se dedice grijilor, greutatilor si mai ales banilor. ce-i drept m-am molipsit si eu acestei creize launtrice, purtand povara zilei de maine si cel mai trist, nemaidorindu-mi sa mai salvez ceva....pentru ca simt ca ma lupt cu morile de vant, pentru ca simt ca tot ceea ce spun eu-tot optimismul si toata visarea sunt demult pierdute in spatiu. este o lume in care putini vor supravietui-si de obicei cel mai puternic reuseste...si ma gandesc ca acela va fi cel care nu crede in valoarea banului si nu este dependent de acesta.
apoi, mi-am spus pentru a mia oara ca nu pot renunta idealului meu de a salva lumea si ca se merita sa merg pana la capat, oricat de multe apar si in viata mea, oricate par ca vin - tot mai multe si mai greu de suportat...asa ca prefer sa visez in continuare la tot ce e frumos: floricele, ingeri, ponei, pace, curcubeu, porumbei, pomi, nori pufosi....
si astept rasplata...sa pot sa ma plimb fericita langa oameni fericiti care au acelasi ideal ca si al meu....