Las dorul meu sa ma sugrume La marginea firului alb de regret Las pasii mei in zori sa-lunge, Din mantea grea a mintilor mareti. Las inima sa-mi strige, In strunele viorii amarite, De dorul visurilor ne-mplinite A mortii clipe nevenite. Las buzelor o lacrima Ce din adinc mi se prelinge Din dor, din greu si patima Cutit al carui lama frige. Las fulgii albi sa ma-nconjoare, In labirintul visului pierdut Al clipelor nemuritoare, Ce-n gol, povestea visului a sfirsit.