luni, 22 noiembrie 2010

SUFLETE FRUMOASE!


Sunt atâtea suflete frumoase în lumea aceasta!
Important este să le vedem! Şi dacă nu ştim a le aprecia la timpul potrivit sunt sigură că vom învăţa odată!
Recunosc faptul că peste tot pe unde am fost, am întâlnit în drumul meu, îngeri! Îngeri care m-au învăţat ceea ce aveam de învăţat exact în acel loc şi timp, îngeri care m-au ajutat atunci când aveam mai mare nevoie (sau impresia nevoii unui ajutor). Important este că ori de câte ori am cerut ceva, mi s-a oferit, ori de câte ori m-am întrebat mi s-a răspuns!
Şi mă întreb: oare chiar am primit ceea ce am cerut? oare chiar am meritat îndeajuns? oare sunt eu privilegiată în faţa celorlalţi? şi mai ales De ce eu?
Ştiu ca uşile se deschid numai cu ajutorul dorinţei, ştiu ca răspunsurile oferite, ajung la momentul potrivit şi mai ştiu ca acei îngeri care ne tot ajută sunt printre noi, sunt oameni! Ştiu că Raiul este pe Pământ şi mai ştiu că toţi suntem speciali, toţi avem câte ceva de spus, toţi avem bucuria de a primi ceea ce ne dorim cu adevărat!
Am avut bucuria săptămâna trecută de a întâlni un suflet înţelept în călătoria mea! Un suflet care m-a făcut să-mi dau seama care este menirea mea Aici şi Acum! Mi-am dat seama că a fi autentic, a spune ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi nu este un semn de vulnerabilitate, dimpotrivă!
Că meseria pe care mi-am ales-o (sau care mi-a fost propusă de către Divinitate) este aceea care mă reprezintă cel mai mult: aceea de a ajuta Suflete! Aceea de a transmite mai departe gânduri frumoase, aceea de a asculta, de a-i înţelege, de a-i crede pe cei neînţeleşi!
Că oricât de mult aspir la o meserie care să-mi ofere un statut cât mai înalt, "familia este celula de bază", că oricât de mult tind spre perfecţiune, ceea ce este simplu, pur şi inocent mă face cel mai fericită!
Acel suflet îmi este foarte drag şi am sentimentul de împlinire pentru că deşi l-am întâlnit în drumul meu pentru o clipă, m-am deschis total şi el la fel, dar în acelaşi timp există incertitudinea de a-l mai întâlni vreodată şi cu toate astea clipa aceea nu o poate lua nimeni, timpul acela rămâne întipărit şi niciodată şters.
Este minunat să fii ceea ce eşti cu adevărat, este minunat ca ceilalţi să te cunoască aşa cum eşti în realitate, fără a purta măşti, fără a disimula realitatea!
Este minunat să fii un suflet printre atâtea suflete frumoase!

suntem IUBIRE!


Emanăm iubire, căutăm iubire, respirăm iubire, tânjim după iubire!
Aşteptăm iubire, găsim iubire, căutăm iubire!
Suferim, plângem, suspinăm după Iubire!
Suntem salvaţi numai şi numai de către Iubire!Ne găsim echilibrul interior datorită acestui sentiment numit Iubire!
Respirăm zi de zi, noapte de noapte, Iubire!
În toate activităţile noastre şi în drumul nostru întâlnim IUBRE!
Visăm Iubire! Când suntem aproape sau departe tot la Iubire ne gândim!
În mintea noastră, în sufletul nostru se află Iubire! Chiar şi când ne certăm cu cineva tot din iubire se întâmplă!
Certăm pe cineva, dojenim, hulim, dar în adâncul fiinţei noastre se află iubire!
Lovim sau poate chiar ucidem, dar vă asigur că oricât de întunecaţi am fi, în adâncul inimii se află Iubire! Şi dacă avem falsa impresie că nu stim să iubim, că nu vrem, că nu avem nevoie de Iubire, la baza trebuinţelor noastre nu se află nevoi fiziologice, ci mai degrabă Iubire!
Şi dacă am uitat să Iubim, şi dacă refuzăm să mai primim în inima noastră pe cineva, orice am face, orice am gândi, orice am spune, ştim clar că ceea ce ne dorim cel mai tare în această lume, este Iubire!
Chiar şi când respirăm- respirăm iubire, chiar şi când atingem-atingem cu iubire, chiar şi când privim-privim cu iubire, gustăm din acest fruct preţios numit Iubire! Toate simţurile noastre se rezumă la Iubire ( oricât de prostesc ar suna.....auzim un singur glas: glasul Iubirii)
Oriunde am fi, în orice loc şi în orice timp ştim clar că ne întâlnim cu ceea ce se numeşte Iubire!
Orice am face şi orice am spune, orice am gândi, ajungem să simţim Iubire!
Totul pentru că SUNTEM IUBIRE!

luni, 11 octombrie 2010


"De altfel toti isi ucid iubirea

Plecati urechea la vorbele mele!

Unii fac asta dintr-o privire

Altii prin cuvinte lingusitoare

Lasii o ucid cu un sarut

Sufletistii,cu lovituri de sabie.

Unii isi ucid iubirea de tineri

Altii,la batranete

Unii o sugruma cu maini senzuale

Altii,cu maine de aur.

Cei de omenie vor folosi cutitul

Pentru ca cel care moare de cutit

Se raceste repede

Unii nu iubesc indeajuns

Altii iubesc prea mult

Unii vand ,altii cumpara

Unii o ucid varsand lacrimi

Altii,fara sa clipeasca.

Pentru ca toti isi ucid iubirea

Dar nu toti mor

Pentru ca au fost ucisi!"

Odata am iubit....odata am iubit ca in povesti si am fost iubita....am avut parte de cel mai frumos sentiment dar nu am stiut sa-l apreciez, nu am stiut sa-l valorizez....
am ucis fara mila, am tratat dragostea ca pe o joaca, am avut momente in care nu mi-a pasat dar si momente in care am constientizat cat de mult mi-am complicat singura viata si implicit pe a aceluia care m-a iubit cu adevarat!
am tradat si m-am razbunat pe cineva nevinovat pentru toate actiunile facute de catre un altul.
mi-a fost frica de casatorie, mi-a fost frica de legaminte, mi-a fost frica de dragostea adevarata si mai ales mi-a fost frica de faptul ca nu o sa reusesc sa fiu capabila sa-l fac fericit pe cel de langa mine!
asa ca am preferat sa fiu aceea care "ucide" pentru ca era imposibil sa mai fie "cea ucisa". cand am realizat tot ceea ce am facut era deja prea tarziu...mult prea tarziu! dar m-am axat pe iertare si pe credinta ca "A IUBI INSEAMNA A IERTA". fie barbatii nu stiu ce inseamna a ierta, fie pentru ca sunt mult prea orgoliosi, fie el nu m-a iubit indeajuns cat sa ma astepte, cat sa ma ierte si sa-mi spuna ceva sau sa-mi dea un semn.
asa ca am asteptat.....povestea nu are acel final fericit cu care toti suntem obisnuiti....dimpotriva! el a ales un alt drum iar eu....merg in continuare pe drumul ales.....

miercuri, 29 septembrie 2010

trecut prezent viitor

oricat de mult am vrea sa inchidem usa trecutului, din pacate aceasta se deschide atunci cand ne ferim mai mult de acest fapt...mai ales atunci cand sunt atatea amintiri frumoase si dureroase care navalesc intr-o clipita depasind granita prezent-viitor si varandu-te in trecut.
"dulce trecut, frumos ai fost, dar din propriile alegeri te-am pictat in nuante reci si inchise"
si cand iubirea adevarata revine si-ti arata cat de frumos a fost si cat de multe gesturi puteai aprecia la acel timp- timpul potrivit si nu mai tarziu, atunci iti dai seama cat de sarac esti in prezent si cat de bogat ai fost in trecut! cat de bogat credeai ca poti fi si cat de sarac te vedeai...
si nu-ti ramane decat ca in prezent sa incerci din rasputeri sa uiti totul si sa incerci sa conturezi si sa colorezi in alte culori: mult mai calde, mult mai frumoase, mai deschise....


pentru acela pe care am avut grija sa-l schitez, sa-l colorez si mai tarziu sa-l sterg din viata mea..imi doresc din toata inima sa vezi tot ceea ce scriu si sa ma poti ierta...