vineri, 31 decembrie 2010

Crăciun şi nu numai...


Copilaria consta in a crede ca, printr-un brad de Craciun si cativa fulgi de nea, poti schimba intreaga lume.” Andre Laurendeau

“Nu conteaza daca bradul de Craciun este natural, din plastic sau din aluminiu. Cu adevarat important este ca el sa fie impodobit cu zambete.” J. Allen Harrison


“Bradul perfect de Craciun? Toti pomii de Craciun sunt perfecti!”
Charles N. Barnard

“Cel care nu are Craciunul in inima, nu il va gasi niciodata sub ramurile unui brad de Craciun.” Roy L. Smith


“Cel mai frumos cadou de Craciun il reprezinta fericirea unei familii strans unite in jurul bradului.”
Burton Hills


“Binecuvantat este sezonul care care aduna toata lumea intr-o conspiratie a dragostei.” Hamilton Wright Mabi

“Cel mai frumos cadou adus sub bradul de Craciun: o familie fericita unita prin iubire si afectiune.” Burton Hillis

“Nu e nimic mai trist in lume decat sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa nu mai fii un copil” Erma Bombeck

“Craciunul nu consta in a ne deschide cadourile catre cei iubiti, cat a ne deschide inima catre ei.” Janice Maeditere

“Cand avem constiinta curata, avem Craciunul in permanenta cu noi.” Benjamin Franklin

joi, 30 decembrie 2010

:)

http://www.youtube.com/watch?v=7_zpVly8vVU&feature=related

Las dorul meu sa ma sugrume La marginea firului alb de regret Las pasii mei in zori sa-lunge, Din mantea grea a mintilor mareti. Las inima sa-mi strige, In strunele viorii amarite, De dorul visurilor ne-mplinite A mortii clipe nevenite. Las buzelor o lacrima Ce din adinc mi se prelinge Din dor, din greu si patima Cutit al carui lama frige. Las fulgii albi sa ma-nconjoare, In labirintul visului pierdut Al clipelor nemuritoare, Ce-n gol, povestea visului a sfirsit.

miercuri, 29 decembrie 2010

ora

E ora aceea – şi îngerii dorm
e ora când visul miroase a busuioc.
Chiar dacă spun “NU”
e ora când totul e trist şi pustiu...

E ora când Luna, e-ascunsă de Soare
şi stelele râd, atârnate de ploaie
şi Ochiul le vede pe toate-adunate,
e tristă tăcerea ce vine aproape...

E ora la care mă rog să-te-ntorci
clepsidra nisipu-şi opreşte,
e ora când noaptea stă în cumpănă
e ora la care iubirea se plimbă-ntre noi...

suflet pierdut...


De-i dragoste ce simt,
de ce doare asa cumplit,
de ce-mi sfasie sufletul la infinit?

Iar inima-mi, sarmana
al tau nume il rosteste
mi se zbate-n piept nebuna
si nu se mai opreste.

aripi sa pot zbura...


Un fluturas m-atinge-usor,
Si imi sopteste la ureche,
El spune ca si lui i-e dor,
I-e dor de o iubire veche.

El n-a uitat-o caci nu poate,
Dar e-n zadar orice acum,
El o viseaza-n orice noapte,
Dar fara foc, nu mai e fum.

Dar fluturasul pleaca trist,
El stie ca eu simt la fel,
Fara iubire doare, nu rezist,
Dar aripi n-am sa zbor ca el.

Zburam frumos si eu, odinioara,
Cand langa mine-aveam iubire,
Singuratatea grea, ma impresoara,
La revedere aripi, adio fericire.

Doar sarutarea ta visez acum,
Doar amintirea ta ma infioara,
Iubirea noastra-a fost un drum,
Ce-ntr-o prapastie coboara.

Eu te-am iubit, tu stii, pacat!
Dar nu-i pacat ca te-am iubit,
Sufletul meu,acum, nu e-mpacat,
Dar se-odihneste, i-obosit.

luni, 22 noiembrie 2010

SUFLETE FRUMOASE!


Sunt atâtea suflete frumoase în lumea aceasta!
Important este să le vedem! Şi dacă nu ştim a le aprecia la timpul potrivit sunt sigură că vom învăţa odată!
Recunosc faptul că peste tot pe unde am fost, am întâlnit în drumul meu, îngeri! Îngeri care m-au învăţat ceea ce aveam de învăţat exact în acel loc şi timp, îngeri care m-au ajutat atunci când aveam mai mare nevoie (sau impresia nevoii unui ajutor). Important este că ori de câte ori am cerut ceva, mi s-a oferit, ori de câte ori m-am întrebat mi s-a răspuns!
Şi mă întreb: oare chiar am primit ceea ce am cerut? oare chiar am meritat îndeajuns? oare sunt eu privilegiată în faţa celorlalţi? şi mai ales De ce eu?
Ştiu ca uşile se deschid numai cu ajutorul dorinţei, ştiu ca răspunsurile oferite, ajung la momentul potrivit şi mai ştiu ca acei îngeri care ne tot ajută sunt printre noi, sunt oameni! Ştiu că Raiul este pe Pământ şi mai ştiu că toţi suntem speciali, toţi avem câte ceva de spus, toţi avem bucuria de a primi ceea ce ne dorim cu adevărat!
Am avut bucuria săptămâna trecută de a întâlni un suflet înţelept în călătoria mea! Un suflet care m-a făcut să-mi dau seama care este menirea mea Aici şi Acum! Mi-am dat seama că a fi autentic, a spune ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi nu este un semn de vulnerabilitate, dimpotrivă!
Că meseria pe care mi-am ales-o (sau care mi-a fost propusă de către Divinitate) este aceea care mă reprezintă cel mai mult: aceea de a ajuta Suflete! Aceea de a transmite mai departe gânduri frumoase, aceea de a asculta, de a-i înţelege, de a-i crede pe cei neînţeleşi!
Că oricât de mult aspir la o meserie care să-mi ofere un statut cât mai înalt, "familia este celula de bază", că oricât de mult tind spre perfecţiune, ceea ce este simplu, pur şi inocent mă face cel mai fericită!
Acel suflet îmi este foarte drag şi am sentimentul de împlinire pentru că deşi l-am întâlnit în drumul meu pentru o clipă, m-am deschis total şi el la fel, dar în acelaşi timp există incertitudinea de a-l mai întâlni vreodată şi cu toate astea clipa aceea nu o poate lua nimeni, timpul acela rămâne întipărit şi niciodată şters.
Este minunat să fii ceea ce eşti cu adevărat, este minunat ca ceilalţi să te cunoască aşa cum eşti în realitate, fără a purta măşti, fără a disimula realitatea!
Este minunat să fii un suflet printre atâtea suflete frumoase!