Crăciun şi nu numai...

Copilaria consta in a crede ca, printr-un brad de Craciun si cativa fulgi de nea, poti schimba intreaga lume.” Andre Laurendeau

“Nu conteaza daca bradul de Craciun este natural, din plastic sau din aluminiu. Cu adevarat important este ca el sa fie impodobit cu zambete.” J. Allen Harrison

“Bradul perfect de Craciun? Toti pomii de Craciun sunt perfecti!” Charles N. Barnard

“Cel care nu are Craciunul in inima, nu il va gasi niciodata sub ramurile unui brad de Craciun.” Roy L. Smith

“Cel mai frumos cadou de Craciun il reprezinta fericirea unei familii strans unite in jurul bradului.” Burton Hills

“Binecuvantat este sezonul care care aduna toata lumea intr-o conspiratie a dragostei.” Hamilton Wright Mabi

“Cel mai frumos cadou adus sub bradul de Craciun: o familie fericita unita prin iubire si afectiune.” Burton Hillis

“Nu e nimic mai trist in lume decat sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa nu mai fii un copil” Erma Bombeck

“Craciunul nu consta in a ne deschide cadourile catre cei iubiti, cat a ne deschide inima catre ei.” Janice Maeditere

“Cand avem constiinta curata, avem Craciunul in permanenta cu noi.” Benjamin Franklin

:)

http://www.youtube.com/watch?v=7_zpVly8vVU&feature=related

Las dorul meu sa ma sugrume La marginea firului alb de regret Las pasii mei in zori sa-lunge, Din mantea grea a mintilor mareti. Las inima sa-mi strige, In strunele viorii amarite, De dorul visurilor ne-mplinite A mortii clipe nevenite. Las buzelor o lacrima Ce din adinc mi se prelinge Din dor, din greu si patima Cutit al carui lama frige. Las fulgii albi sa ma-nconjoare, In labirintul visului pierdut Al clipelor nemuritoare, Ce-n gol, povestea visului a sfirsit.

ora

E ora aceea – şi îngerii dorm
e ora când visul miroase a busuioc.
Chiar dacă spun “NU”
e ora când totul e trist şi pustiu...

E ora când Luna, e-ascunsă de Soare
şi stelele râd, atârnate de ploaie
şi Ochiul le vede pe toate-adunate,
e tristă tăcerea ce vine aproape...

E ora la care mă rog să-te-ntorci
clepsidra nisipu-şi opreşte,
e ora când noaptea stă în cumpănă
e ora la care iubirea se plimbă-ntre noi...

suflet pierdut...

De-i dragoste ce simt,
de ce doare asa cumplit,
de ce-mi sfasie sufletul la infinit?

Iar inima-mi, sarmana
al tau nume il rosteste
mi se zbate-n piept nebuna
si nu se mai opreste.

aripi sa pot zbura...

Un fluturas m-atinge-usor,
Si imi sopteste la ureche,
El spune ca si lui i-e dor,
I-e dor de o iubire veche.

El n-a uitat-o caci nu poate,
Dar e-n zadar orice acum,
El o viseaza-n orice noapte,
Dar fara foc, nu mai e fum.

Dar fluturasul pleaca trist,
El stie ca eu simt la fel,
Fara iubire doare, nu rezist,
Dar aripi n-am sa zbor ca el.

Zburam frumos si eu, odinioara,
Cand langa mine-aveam iubire,
Singuratatea grea, ma impresoara,
La revedere aripi, adio fericire.

Doar sarutarea ta visez acum,
Doar amintirea ta ma infioara,
Iubirea noastra-a fost un drum,
Ce-ntr-o prapastie coboara.

Eu te-am iubit, tu stii, pacat!
Dar nu-i pacat ca te-am iubit,
Sufletul meu,acum, nu e-mpacat,
Dar se-odihneste, i-obosit.

SUFLETE FRUMOASE!

Sunt atâtea suflete frumoase în lumea aceasta!
Important este să le vedem! Şi dacă nu ştim a le aprecia la timpul potrivit sunt sigură că vom învăţa odată!
Recunosc faptul că peste tot pe unde am fost, am întâlnit în drumul meu, îngeri! Îngeri care m-au învăţat ceea ce aveam de învăţat exact în acel loc şi timp, îngeri care m-au ajutat atunci când aveam mai mare nevoie (sau impresia nevoii unui ajutor). Important este că ori de câte ori am cerut ceva, mi s-a oferit, ori de câte ori m-am întrebat mi s-a răspuns!
Şi mă întreb: oare chiar am primit ceea ce am cerut? oare chiar am meritat îndeajuns? oare sunt eu privilegiată în faţa celorlalţi? şi mai ales De ce eu?
Ştiu ca uşile se deschid numai cu ajutorul dorinţei, ştiu ca răspunsurile oferite, ajung la momentul potrivit şi mai ştiu ca acei îngeri care ne tot ajută sunt printre noi, sunt oameni! Ştiu că Raiul este pe Pământ şi mai ştiu că toţi suntem speciali, toţi avem câte ceva de spus, toţi avem bucuria de a primi ceea ce ne dorim cu adevărat!
Am avut bucuria săptămâna trecută de a întâlni un suflet înţelept în călătoria mea! Un suflet care m-a făcut să-mi dau seama care este menirea mea Aici şi Acum! Mi-am dat seama că a fi autentic, a spune ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi nu este un semn de vulnerabilitate, dimpotrivă!
Că meseria pe care mi-am ales-o (sau care mi-a fost propusă de către Divinitate) este aceea care mă reprezintă cel mai mult: aceea de a ajuta Suflete! Aceea de a transmite mai departe gânduri frumoase, aceea de a asculta, de a-i înţelege, de a-i crede pe cei neînţeleşi!
Că oricât de mult aspir la o meserie care să-mi ofere un statut cât mai înalt, "familia este celula de bază", că oricât de mult tind spre perfecţiune, ceea ce este simplu, pur şi inocent mă face cel mai fericită!
Acel suflet îmi este foarte drag şi am sentimentul de împlinire pentru că deşi l-am întâlnit în drumul meu pentru o clipă, m-am deschis total şi el la fel, dar în acelaşi timp există incertitudinea de a-l mai întâlni vreodată şi cu toate astea clipa aceea nu o poate lua nimeni, timpul acela rămâne întipărit şi niciodată şters.
Este minunat să fii ceea ce eşti cu adevărat, este minunat ca ceilalţi să te cunoască aşa cum eşti în realitate, fără a purta măşti, fără a disimula realitatea!
Este minunat să fii un suflet printre atâtea suflete frumoase!

suntem IUBIRE!

Emanăm iubire, căutăm iubire, respirăm iubire, tânjim după iubire!
Aşteptăm iubire, găsim iubire, căutăm iubire!
Suferim, plângem, suspinăm după Iubire!
Suntem salvaţi numai şi numai de către Iubire!Ne găsim echilibrul interior datorită acestui sentiment numit Iubire!
Respirăm zi de zi, noapte de noapte, Iubire!
În toate activităţile noastre şi în drumul nostru întâlnim IUBRE!
Visăm Iubire! Când suntem aproape sau departe tot la Iubire ne gândim!
În mintea noastră, în sufletul nostru se află Iubire! Chiar şi când ne certăm cu cineva tot din iubire se întâmplă!
Certăm pe cineva, dojenim, hulim, dar în adâncul fiinţei noastre se află iubire!
Lovim sau poate chiar ucidem, dar vă asigur că oricât de întunecaţi am fi, în adâncul inimii se află Iubire! Şi dacă avem falsa impresie că nu stim să iubim, că nu vrem, că nu avem nevoie de Iubire, la baza trebuinţelor noastre nu se află nevoi fiziologice, ci mai degrabă Iubire!
Şi dacă am uitat să Iubim, şi dacă refuzăm să mai primim în inima noastră pe cineva, orice am face, orice am gândi, orice am spune, ştim clar că ceea ce ne dorim cel mai tare în această lume, este Iubire!
Chiar şi când respirăm- respirăm iubire, chiar şi când atingem-atingem cu iubire, chiar şi când privim-privim cu iubire, gustăm din acest fruct preţios numit Iubire! Toate simţurile noastre se rezumă la Iubire ( oricât de prostesc ar suna.....auzim un singur glas: glasul Iubirii)
Oriunde am fi, în orice loc şi în orice timp ştim clar că ne întâlnim cu ceea ce se numeşte Iubire!
Orice am face şi orice am spune, orice am gândi, ajungem să simţim Iubire!
Totul pentru că SUNTEM IUBIRE!

"De altfel toti isi ucid iubirea

Plecati urechea la vorbele mele!

Unii fac asta dintr-o privire

Altii prin cuvinte lingusitoare

Lasii o ucid cu un sarut

Sufletistii,cu lovituri de sabie.

Unii isi ucid iubirea de tineri

Altii,la batranete

Unii o sugruma cu maini senzuale

Altii,cu maine de aur.

Cei de omenie vor folosi cutitul

Pentru ca cel care moare de cutit

Se raceste repede

Unii nu iubesc indeajuns

Altii iubesc prea mult

Unii vand ,altii cumpara

Unii o ucid varsand lacrimi

Altii,fara sa clipeasca.

Pentru ca toti isi ucid iubirea

Dar nu toti mor

Pentru ca au fost ucisi!"

Odata am iubit....odata am iubit ca in povesti si am fost iubita....am avut parte de cel mai frumos sentiment dar nu am stiut sa-l apreciez, nu am stiut sa-l valorizez....
am ucis fara mila, am tratat dragostea ca pe o joaca, am avut momente in care nu mi-a pasat dar si momente in care am constientizat cat de mult mi-am complicat singura viata si implicit pe a aceluia care m-a iubit cu adevarat!
am tradat si m-am razbunat pe cineva nevinovat pentru toate actiunile facute de catre un altul.
mi-a fost frica de casatorie, mi-a fost frica de legaminte, mi-a fost frica de dragostea adevarata si mai ales mi-a fost frica de faptul ca nu o sa reusesc sa fiu capabila sa-l fac fericit pe cel de langa mine!
asa ca am preferat sa fiu aceea care "ucide" pentru ca era imposibil sa mai fie "cea ucisa". cand am realizat tot ceea ce am facut era deja prea tarziu...mult prea tarziu! dar m-am axat pe iertare si pe credinta ca "A IUBI INSEAMNA A IERTA". fie barbatii nu stiu ce inseamna a ierta, fie pentru ca sunt mult prea orgoliosi, fie el nu m-a iubit indeajuns cat sa ma astepte, cat sa ma ierte si sa-mi spuna ceva sau sa-mi dea un semn.
asa ca am asteptat.....povestea nu are acel final fericit cu care toti suntem obisnuiti....dimpotriva! el a ales un alt drum iar eu....merg in continuare pe drumul ales.....

trecut prezent viitor

oricat de mult am vrea sa inchidem usa trecutului, din pacate aceasta se deschide atunci cand ne ferim mai mult de acest fapt...mai ales atunci cand sunt atatea amintiri frumoase si dureroase care navalesc intr-o clipita depasind granita prezent-viitor si varandu-te in trecut.
"dulce trecut, frumos ai fost, dar din propriile alegeri te-am pictat in nuante reci si inchise"
si cand iubirea adevarata revine si-ti arata cat de frumos a fost si cat de multe gesturi puteai aprecia la acel timp- timpul potrivit si nu mai tarziu, atunci iti dai seama cat de sarac esti in prezent si cat de bogat ai fost in trecut! cat de bogat credeai ca poti fi si cat de sarac te vedeai...
si nu-ti ramane decat ca in prezent sa incerci din rasputeri sa uiti totul si sa incerci sa conturezi si sa colorezi in alte culori: mult mai calde, mult mai frumoase, mai deschise....


pentru acela pe care am avut grija sa-l schitez, sa-l colorez si mai tarziu sa-l sterg din viata mea..imi doresc din toata inima sa vezi tot ceea ce scriu si sa ma poti ierta...

Enrique Iglesias - Donde Estan Corazon

Enrique Iglesias - Donde Estan Corazon

Happy Birthday

2006-12-16 - Lily Allen - Little Things (Live @ TOTP-NL)

Ernesto Cortazar. Dancing on the Clouds.wmv Весенняя прогулка.

Iris - Ploaia De Vise

Buzzard

doreste-ti si atat

nu am mai scris de ceva vreme, dat fiind faptul ca am fost tare ocupata cu examenul de titularizare si cu admiterea la master * doua examene*...pentru unii pare putin, pentru altii nesemnificativ, important este ca ma simt implinita, ca am reusit sa deschid o usa prin simplul fapt ca a batut....
asadar dragii mei, doriti-va si atat!pentru ca in momentul in care va doriti ceva cu toata fiinta voastra, Dumnezeu va va oferi ceea ce cereti, Universul va avea grija cum sa fie favorabila orice miscare, iar voi veti fi concentrati asupra a ceea ce vreti, a ceea ce cautati!
asa am facut si eu:mi-am dorit cu toata fiinta, am avut momente in care am crezut ca nu voi reusi, am observat obstacole ce tot apareau in cale, chiar daca eu m-am pregatit, chiar daca eu visez de ceva timp sa ajung unde am ajuns...in sfarsit m-am simtit apreciata pentru ceea ce am facut timp de 3 ani de catre o comisie dintr-un alt oras decat acela in care ma asteptam sa fiu apreciata cu adevarat.
trecand peste obstacole, mi-am canalizat intreaga energie spre a obtine ceea ce vroiam, chiar daca existau si momente in care nu aveam incredere in mine, in care ma raportam la ceilalti candidati, chiar daca toti prietenii ma incurajau, chiar daca ma rugam sa reusesc...
tin sa multumesc tuturor prietenilor care au fost alaturi de mine si care m-au incurajat, care au avut incredere in mine, in dorinta mea, in pasiunea mea!
sunt foarte fericita, ma simt implinita, si imi permit sa va spun si voua: aveti incredere, doriti-va, rugati-va si vi se va da! :)

N&D - Vino la mine

melodie superba : Voi cei ce iubiti...

Emilia- Big Big World Lyrics

Neither the flowers on the hill
or the moonlight on the sea
Have ever looked so blue
And everything looks new again
In that old familiar way

The view from my room
of the ships on the bay
Had come to bore me through and through
But they suddenly seem new again
In that old familiar way

The delicate ballet of blossoms falling off a tree
Had long gone unnoticed by me
I'm stunned by what now I finally see
It's amazing the wonders you can find
Just by stepping outside

There's a skip in my step a divine state of joy
In everything I do
Cause I am feeling new again
In that old familiar way

When I'm awoken from my dreams
by a cuckoo on the roof
I always join in too
And every sound sounds new again
In that old familiar way

The life I used to know
when I was busy always on the go
Left me with nothing to show
Now I feel that I can honestly say
I'm living a suitable life
I'm glad I finally got it right

special me :D me special :X

A SMILE AND A RIBBON
(Mark McIntyre)


Patience & Prudence - 1956






A smile is something special
A ribbon is something rare
So I'll be special and I'll be rare
With a smile and a ribbon in my hair

To be a girl they notice
Takes more than a fancy dress
So I'll be noticed because I'll dress
With a smile and a ribbon in my dresses


The bigger my toothy grin is
The smaller my troubles grow
The louder I say Im happy
The more I believe it's so
So I'll have that extra something
Because I know what to wear


So I'll be special and I'll be rare
I'll be something beyond compare
I'll be noticed because I'll wear
A smile and a ribbon in my hair

Old Familiar way- Of Montreal

tonight you belong to me

Ingrid Michaelson "Be OK"

Ingrid Michaelson "Be OK"

A smile and a Ribbon

ce aveti cu vremea?

intalnim frecvent oameni care se vaieta de cum este vremea zi de zi, noapte de noapte.spre exemplu: daca este foarte cald se mira de cat de ridicate sunt temperaturile; daca ploua devin deprimati si se plang de atata ploiaie; la fel este si in cazul ninsorilor "abundente", sau chiar si a vremii instabile.
si ma intreb.....oare nu acesta este motivul pentru care pana si vremea a luat-o razna?
tocmai pentru ca oricat de frumoasa ar fi, noi tot gasim sa ne vaietam de cum este?!
ar fi frumos sa apreciem cand ploua si sa gasim avantajele ploii si chiar sa gasim activitati placute ce le putem face afara in astfel de momente (like singing in the rain..)
cand este foarte cald putem iubi si mai mult soarele pentru ca ne mangaie cu razele lui, chiar si cand bate vantul putem simti ca Dumnezeu ne mangaie (si cu cat vantul este mai puternic cu atat ne strange mai tare in brate Dumnezeu)
cand ninge putem fi cei mai fericiti, pentru ca puritatea albului ne va inconjura.
si mereu putem gasi mii de motive pentru care sa fim fericiti, sa zambim si sa apreciem vremea indiferent de cum este aceasta.
haideti sa nu mai folosim mii de pretexte pentru dispozitii afective negative si sa primim mesaje pozitive indiferent de cum este vremea!

ce ma face fericita 3

avem timp!

Dragii mei!
AVEM TIMP sa ne trezim dimineata, sa ne bem cafeaua, sa mancam, sa mergem la munca, sa citim, sa invatam, sa facem ceea ce ne place, sa ne intoarcem acasa, sa stam cu persoana iubita, sa comunicam, sa dam sfaturi, sa facem tot ceea ce ne dorim, pe scurt AVEM TIMP SA TRAIM!
cum este acest lucru posibil? simplu....ascultandu-ne inima si nu mintea, dicatandu-ne un program bine stabilit de catre noi insine si nu de catre altii, dorindu-ne cu toata fiinta ;putem face in asa fel incat sa actionam conform dorintelor noastre.
lasati-va purtati de vise, lasati-va purtati de sentimente si nu de ganduri, temeri (dar, ce se intampla daca fac asta....dar daca...).
evitati plasearea "nu pot fac asta" "nu-mi permite timpul" pentru ca pana la urma...noi suntem stapanii timpului nostru, noi ne facem timpul (acum cei mai multi isi vor vedea miile de sarcini efectuate la serviciu, acasa, etc si automat raspunsul IMPOSIBIL, NU AM TIMP)
poti face ceea ce iti doresti chiar si in acel interval in care "nu ai timp". sa analizam putin- ai timp sa efectuezi mii de sarcini dar in acelasi timp sa regreti ca le faci si sa te gandesti la ce frumoasa ar fi fost viata ta daca ai fi fost in alta viata, alta lume, alt timp...
ai timp sa-ti plangi de mila pe motivul lipsei timpului si a banilor, sa cauti mii de pretexte pentru a gasi obstacole, dar nu ai capacitatea ca tocmai in acest timp sa faci ceea ce iti doresti.
ai timp sa comunici celorlalti cat de nefericit esti si ce viata frumoasa aveai odata cand de fapt PREZENTUL is a present because is a GIFT!!! primeste-l ca atare pentru ca ai timp :)
va rog, priviti ca si "am timp" si lasati-va purtati de glasul inimii! vreti sa plecati intr-un alt oras pentru a bea o bere, foarte simplu, plecati..pentru ca aveti timp!
va doriti sa faceti ceea ce nu ati mai facut demult? si mai simplu- just do it! fara amanari, fara temeri, fara nelinisti, fara a analiza prea mult.
bineinteles ca va trebui sa ne gandim si la consecinte-dar nu in sensul grav! avem tendinta de a agrava situatiile,de a creste intensitatea sentimentelor. totul poate fi atat de simplu!
prin simplul fapt ca vedeti totul ca fiind imposibil anulati dorintele si atrageti tot ce poate fi mai distructiv.
haideti sa ne gandim totusi....de ce cand eram mici aveam timp? si chiar si in adolescenta? si chiar si la batranete?
pentru ca atunci inima nu mai este impovarata de atatea nelinisti, pentru ca atunci facem ceea ce simtim pentru ca NE DORIM SA TRAIM!
AVEM TIMP....

ce ma face fericita 2

ce ma face fericita

iubirea neimpartasita

exista un moment in propria viata in care stai si-ti analizezi stilul de viata- propriile conceptii, ganduri, sentimente, modul de a reactiona si de a te comporta, felul de a fi, de a interactiona cu ceilalti. apoi iti dai seama cat de implinit esti sau ce ai vrea sa adaugi propriei tale vieti.
de cele mai multe ori iti dai seama de cate poti avea sau nu comparandu-te cu ceilalti, observandu-i pe cei din jurul tau, analizand propriul destin din prisma celorlalti-rapotandu-te fie la cei mai fericiti sau chiar la cei mai putin fericiti decat tine.
urmand ca apoi sa-ti adresezi mii de intrebari de genul "de ce" si gasind raspunsurile strict cu privire la propria persoana.
de mici suntem invatati sa daruim iubire fara a astepta ceva in schimb, acea iubire neconditionata oferita tuturor fara a astepta un raspuns si oferi, oferi, oferi pana cand ajungi la punctul in care nu mai ai nimic de daruit pentru ca intreaga energie s-a risipit celor din jur, fara a tine cont de necesitatea de a primi in aceeasi masura cu ceea ce ai oferit. si asa iti dai seama ca nu ai restabilit echilibrul si ca tot oferind din sacul parca interminabil chiar si acesta pana la urma nu mai are resursele necesare si ramane gol.
asa ca incetezi efectiv sa mai daruiesti si iti astepti recompensa divina ce parca nu mai vine. si analizezi ca de fapt in momentul in care cineva iti daruia iubire tu nu ai avut ochi sa vezi si nici urechi sa auzi ci ai oferit altora, axandu-te mereu pe altii si avand asteptari mult mai mari la aceia care nu-ti ofereau feed back pozitiv. si astfel iubirea ta ramane neimpartasita asa cum iubirea altor persoane fata de tine este la fel, pentru ca de cele mai multe ori privim in alte directii si suntem tentati sa oferim acolo unde nu primim pentru ca asta starneste orgoliul, inconstientul, ego-ul, fara a gandi de fapt ca picam in propria capcana.
si ajungi in momentul in care esti nemultumit de tine ca persoana pentru ca ai oferit iubirea celor care priveau inspre alte directii si analizand si mai in profunzime constati de fapt ca nu la ceilalti este problema ci tocmai la tine ca persoana- pentru ca ii iubesti cu usurinta pe ceilalti dar ai uitat sa te iubesti pe tine.....

un singur raspuns poate schimba lumea

toata viata este o asteptare...asteptam un raspuns, asteptam o persoana, asteptam un eveniment, o minune, un semn, o intamplare, o schimbare...cate si mai cate...cert este ca asteptam!
just wait....de multe ori atunci cand te astepti mai putin vine ceea ce asteptai...si de cele mai multe ori, atunci cand iti doresti in mod obsesiv, evident ca nu va aparea acel ceva si ca o ironie a sortii observi ca cineva foarte apropiat tocmai a avut parte de ceea ce tu asteptai.
asa este viata, o loterie! nu este pentru cine se pregateste ci pentru cine se nimereste.
cel mai trist este cand astepti ca un raspuns sa fie afirmativ-scurt si la obiect DA!fara alte ocolisuri si fara a lasa loc interpretarii, fara a gasi pretexte> spre exemplu, persoana care sustine ca tine la tine, ca te iubeste, nu face nimic pentru a-ti demonstra toate acestea. si o supui la un test. aflata fiind la departare, soliciti ca aceasta sa vina la tine (evident pentru ca iti este dor de aceasta si pentru ca aceasta sustine reciprocitatea) raspunsul fiind ca "nuca in perete" de genul..."daca trebuie vin" ( de parca trebuie sa demonstreze ca tine, ca iubeste, ca simte ceva...) cand putea foarte simplu sa raspunda afirmativ DA sau Ok.
un alt exemplu este in cazul verdictelor: oricat de multa dreptate ai, atunci cand te astepti mai putin ti se va da dreptate (de cele mai multe ori dupa ani si ani scursi prin instante, judecatorii, tribunale).
in cazul jobului ideal- de cele mai multe ori apare cand chiar crezi ca nu ai nici o sansa. *nu mai vorbesc de tristele momente in care iti doresti cu toata fiinta ta sa devii ceva, iti consumi toata energia si cu toate acestea chiar si ajungand la epuizare nu este dat sa obtii aceasta.
aduc in discutie si perceptia timpului care pare a fi sufocanta> timpul parca sta in loc, nu mai ai rabdare, resimti tensiunea in tot corpul pentru a primi un raspuns la care te astepti mai putin.
in final, analizand toate aceste aspecte imi dau seama ca toata viata este o asteptare, dar toate numai si numai pentru a aprecia ceea ce primesti, pentru a invata si pentru a fi recunoscator odata....

hippie

ce-i drept nu am mai scris de ceva timp...si nu pentru ca nu am mai simtit ci pentru ca am fost putin dezamagita de propiile mele expectante...de valorile mele, de gandurile si sentimentele mele...cu totii regretam la un moment dat ca suntem mult prea sinceri fata de persoane care chiar nu merita, dar mai trist este atunci cand te deschizi total in fata unui specialist si acesta desi iti zambeste te judeca si pune un verdict mai putin dorit...
trecand peste acest moment in care imi pusesem toate asteptarile, esuand pentru a mia oara, este clar ca inca nu mi-am invatat lectia, oricat de mult as indruma pe ceilalti, se pare ca nu ma pot indruma pe mine insami.
asa ca au urmat 2 saptamani triste pentru mine, de deznadejde totala, intr-o tara si lume in care toti se vaieta si toti privesc in pamant si nu catre cer.au uitat sa mai creada, au uitat sa mai viseze, sa mai valorizeze ceea ce au in jurul lor si sa se dedice grijilor, greutatilor si mai ales banilor. ce-i drept m-am molipsit si eu acestei creize launtrice, purtand povara zilei de maine si cel mai trist, nemaidorindu-mi sa mai salvez ceva....pentru ca simt ca ma lupt cu morile de vant, pentru ca simt ca tot ceea ce spun eu-tot optimismul si toata visarea sunt demult pierdute in spatiu. este o lume in care putini vor supravietui-si de obicei cel mai puternic reuseste...si ma gandesc ca acela va fi cel care nu crede in valoarea banului si nu este dependent de acesta.
apoi, mi-am spus pentru a mia oara ca nu pot renunta idealului meu de a salva lumea si ca se merita sa merg pana la capat, oricat de multe apar si in viata mea, oricate par ca vin - tot mai multe si mai greu de suportat...asa ca prefer sa visez in continuare la tot ce e frumos: floricele, ingeri, ponei, pace, curcubeu, porumbei, pomi, nori pufosi....
si astept rasplata...sa pot sa ma plimb fericita langa oameni fericiti care au acelasi ideal ca si al meu....

nevoia de afiliere

Nevoia de afiliere se refera la dorinta de a petrece timp impreuna cu alti oameni si de a participa la interactiuni si schimburi sociale. Persoanele cu o nevoie de afiliere accentuata au de obicei un cerc social mai larg, petrec mai mult timp in prezenta altora decat cu ei insisi, sunt reticienti cand vine vorba de izolare si valorizeaza mai mult prietenia si loialitatea cautand sprijin emotional.
Acestia au emotii mai puternice si sunt inclinate spre polul pozitiv atunci cand se afla in situatii care presupun intractiuni sociale sau personale, zambesc mai mult, nu evita contactul vizual, sunt mai deschise, deschid o conversatie cu usurinta chiar si cu un strain.
Tindem sa ne afiliem unui grup reprezentativ in functie de propriile noastre interese si emotii, ceea ce ne face sa ne simtim in largul nostru si sa ne comportam astfel incat sa ne exprimam degajat propriile emotii, ganduri, sentimente.
O persoana copilaroasa este acceptata de altele care inca mai au suflet de copil; un om spiritual tinde sa se simta inteles si acceptat mult mai usor decat altii cu valori opuse lui; asa explicam si grupurile formate in functie de genul muzical ascultat, de convingeri politice, normele si valorile transmise de catre familie, etc.
Persoanele cu un comportament sociabil, cald cauta relatii umane interpersonale asemenea felului lor de a fi si nicidecum opusului acestui stil. Astfel, resimt placere din compania celorlalti, motiv pentru care depun eforturi active pentru a se simti impliniti.
Intr-adevar numai in singuratate poti sa te cunosti cu adevarat, insa in cadrul grupului iti definesti propria personalitate. Prin rolul pe care il ai in cadrul grupului, prin felul de a actiona in diverse ipostaze, prin capacitatea decizionala, prin caile abordate de a comunica.
Singur nu ai cum sa fii fericit decat comunicand cu natura, asadar tot raportandu-te la ceva...
Si nu degeaba, "unde-s doi puterea creste", mai ales in cadrul grupurilor care au ca obiectiv principal salvarea lumii, transmiterea gandurilor si emotiilor pozitive, transformand astfel intreaga lume si traind in armonie in intreg Univers!

zeita salasluieste in toate femeile iar stapanul suprem in toti barbatii

Barbat- Femeie, Masculin- Feminin- iata o structura arhetipala bazata pe polaritatea principiilor, iata un cuplu de forte complementare tinzand catre armonie ce se defineste prin interactiune si integrare, ce se dezvolta una prin intermediul celeilalte.
dimensiunea noastra psihologica este marcata profund de sansa de A FI, DE A ACTIONA, DE A TE IDENTIFICA in cadrul convietuirii ca barbat sau femeie.
multe din comportamentele noastre sunt explicate prin simpla prezenta a stereotipiilor aparute in cadrul familiei inca de mic copil, aceste stereotipii ce isi lasa puternic amprenta asupra dezvoltarii personale si a autocunoasterii.
cel mai sigur ajungi sa te redescoperi de cele mai multe ori, sa iti explici si sa evaluezi din perspectiva psihologica experientele de comunicare, comuniune, coevolutie si coexistenta in cadrul modelelor de viata duala (cuplu, casnicie, familie).
din propriile noastre observari, cercetari si convingeri constatam ca Rolul cuplului in viata noastra este acela de IMPLINIRE a fiintei umane, de AUTODEPASIRE, de AUTOMOTIVARE.
cuplul prin iubire si comunicare, prin intercunoastere devine autocreator (prin 2 elemente opuse care se unesc, ajung sa se dezvolte si sa se transforme ca un tot unitar).
experienta comunicarii prin iubire determina si dezvolta constientizarea de sine si de altul, se poate ajunge pana la daruirea de sine si sacrificiu.
Cuplul presupune existenta a doua persoane, nu exista o a "treia"; cand in cadrul acestei dualitati apare o a treia persoana, determinand "triunghiul conjugal", are loc rasturnarea totala a valorilor! nu exista treime ci numai dualitate: soare-luna, zi-noapte, lumina-intuneric, cer-pamant, apa-foc, caldura-frig, yin-yang. Pentru ca apoi aceasta dualitate sa reprezinte unitate!
Insa acest "triunghi amoros" frecvent intalnit in cadrul cuplurilor imi sustine si totodata intareste supozitia ca "nu exista constientizare fara suferinta"!
si, pana la urma totul sta la baza cunoasterii intalnita chiar si in Biblie: Adam a cunoscut-o pe Eva, Iosif n-a cunoscut-o pe Maria pana dupa nasterea lui Hristos, unde iar intalnim dualitatea.
Cuplul determina procesul interpersonal al devenirii si maturizarii noastre ca personalitati, de constientizare, de autocunoastere prin Intercunoastere! Odata inclusa o alta persoana in cadrul acestei intercunoasteri nu facem altceva decat sa distrugem echilibrul ce-l aveam odata si sa ajungem sa nu mai stim cine suntem cu adevarat!

a fi sau a nu fi

momentan nu inteleg sau nu imi este dat sa inteleg dorinta barbatilor de a avea langa ei o CASNICA!
recunosc, este foarte frumos sa-i faci barbatului mii de surprize, sa-l impresionezi dar toate au o limita!
nu pot sa accept un barbat care are o conceptie invechita cu privire la rolul femeii in viata lui si anume aceea de a-i spala, de a-i gati, de a-i face curat, etc, mai pe scurt, chiar asa imi imaginez:
NA FEMEIE SORTUL SI MARS LA CRATITA! IA SI MOPUL SI CARPA SI SEZI LA CURATENIE!
oameni buni, traim intr-o era in care femeia nu mai este supusa barbatului, si mai ales intr-o societatea moderna.
firesc este ca intr-un cuplu-mai ales in cazul celor care locuiesc impreuna- sarcinile sa fie impartite, sau de ce nu, sa fie facute de catre amandoi in armonie, pentru ca totul sa devina o joaca, o placere si nu o povara!
si ne mai miram de ce atatea despartiri!
sincer optez pentru o despartire decat sa stai cu un barbat care iti impune cand sau ce sa mananci si mai ales ce si cum sa faci!
atatea surse de informare si cu toate astea atat de limitati si incuiati pot fi unii barbati!
prefera o fata frumoasa, dar care sa fie sluga si nu una puternica, inteligenta care doreste sa-si depaseasca conditia biblica a femeii!
oameni buni nu stiati ca " in spatele unui barbat puternic se afla o femeie puternica?"

living into a bubble-soap bubble

uitandu-ma pe profilurile fostilor mei colegi de generala, de liceu, de facultate sau la profilurile altor persoane intalnite in viata mea, inevitabil am ajuns sa ma compar cu acestia!
mi-am spus in sinea mea k am ajuns un "nimeni" desi eram pe culmile succesului odata, desi am fost foarte puternica si nimic nu ma putea distruge odata. de ce? categoric pentru ca aveam o mare incredere in mine!
chiar daca eram o pesimista invincibila, cu toate astea simteam cu cata usurinta pot conduce intreaga lume!
in generala nu am excelat, dar nici nu eram printre ultimii..mereu am fost o fata foarte constiincioasa si ambitoasa.
liceul a reprezentat puntea mea de lansare...eram voluntar la consiliul local al tinerilor, lucram la un ziar local, ma implicam cu mult entuziasm si multa incredere in toate activitatile extrascolare, invatam si citeam foarte mult, ma si distram, calatoream...nu mai era nimeni ca mine. lucram foarte mult la imaginea mea, aceea de invingator...
si valabil fiecarui om din aceasta lume, vine momentul in care o experienta traumatizanta apare cand te astepti mai putin. de cele mai multe ori, treci peste si mergi mai departe, insa astfel de eveniment isi lasa amprenta asupra comportamentului si a felului de a fi pentru totdeauna, reflectandu-se in viitor.
trist este cand toata lumea are expectante mult prea mari cu privire la propria ta persoana, iar tu, ATUNCI, dai gres, esuezi...cu greu iti revii, dar ce-i drept au loc tot felul de procese psihologice negative asupra ta. asa s-a intamplat si in cazul meu. au urmat trei ani de facultate in care am adoptat modul pasiv de a actiona, de a mai lupta, de a mai fii invingator si m-am concentrat asupra propriei relatii si totodata primei mari iubiri. am uitat de mine, am uitat de tot...nu mai exista fata aceea puternica, in calea careia nu-i statea nimeni si nimic, nu mai exista succesul (note foarte bune, recompense materiale, admiratia celorlalti etc) in schimb era ea si el, impreuna-unul-pentru care nu mai exista nimeni si nimic, pana cand ajungi la stadiul in care nu mai stii cine esti cu adevarat, ce iti doresti, pentru cine si pentru ce traiesti.ajungi sa te identifici cu celalalt, sa-i preiei patternurile comportamentale, sa fii in permanenta disonata cognitiva.
si, desi contientizezi reala situatie in care te aflii, desi stii cu ce ai gresit, nu poti face nimic.pentru ca solutia mult mai la indemana este aceea de a te complace, de a-ti plange de mila, de a nu actiona, de a nu reactiona. si astepti...astepti sa-ti "pice"din cer pana cand vezi ca de fapt nimic nu se intampla. si o alta solutie, este sa dispari. sa inchei acea lipsa de viata si de actiune si sa reincepi o alta viata.
si, desi am fugit de ceea ce numesc iubire, desi mi-am impus sa nu mai iubesc, evident ca nu am scapat de legile Universului, care au dat un verdict important:acela de a-mi invata inca o data lectia!
si in prezent recunosc, nu mai sunt ceea ce eram odata, dimpotriva:total opusa: mult mai sensibila, mult mai spirituala, optimista, copilaroasa, exagerat de empatica, ceea ce din pacate atrage insuccesul in lumea aceasta materiala dar succesul in cea spirituala.
sunt dese momentele in care imi doresc sa fiu ceea ce eram....dar totodata inteleg faptul ca trecutul este trecut, si ca ceea ce sunt acum restabileste echilibrul pentru ceea ce am fost!

o lectie invatata

in drumul sau in cautarea sinelui, pufarina a intalnit un lan de grau :)
venise primavara, toata natura reinviase, parca si sufletul acesteia se regasise, toate aveau o noua viata, o noua sansa!
uimita de frumusetea spicelor inca verzi, le-a intrebat ce anume le da aceasta frumusete!
acestea i-au raspuns: "simplu, aparem primavara, ne incarcam cu energie pozitiva de la soare, de la lumina, suntem frumoase datorita caldurii si crestem pe zi ce trece mai mult datorita ploii!apoi asteptam cu mare drag ca omul sa se bucure de frumusetea noastra, sa ne aprecieze, sa ne treiere si sa-si asigure traiul de zi cu zi datorita noua! ce poate fi mai minunat de atat?"
atunci pufarina a inteles cat de frumos este sa stii ca esti util si ca aduci fericire celorlati prin simpla ta prezenta si chiar mai mult, prin sacrificiul suprem!

tot ce e pe lume/are-un rost anume

astazi am avut frumoasa ocazie, pentru a miia oara de a invata ceva foarte frumos de la copilasii pe care ii consiliez!
dupa ce am incheiat activitatea propusa in cadrul consilierii de grup, copilasii mi-au facut o mare surpriza! mi-au cantat un cantecel pe care nu il stiam desi am lucrat in domeniul educational si am ramas profund uimita sa constat cat de frumos poate fi si mai ales cat de relevant, pentru noi oamenii mari care desi avem scoli, facultati, mastere, doctorate, am uitat in totalitate de ce este in jurul nostru! si cum poate un cantec pe care il inveti in invatamantul prescolar sa reflecte realitatea!

Tot ce e pe lume

Are un rost anume

Marul ne da merele

Parul ne da perele

Norii ne dau ploaia

Lana ne-o da oaia



Tot ce e pe lume

Are-un rost anume

Somnul ne da visele

Caisul, caisele

Grau ne dau ogoarele

Si lumina soarele



Tot ce e pe lume

Are-un rost anume

Flori ne dau gradinile.

Oua dau gainile

Miere dau albinele

Omul ne da binele !

dragii mei, luati vers cu vers si constatati cata intelepciune in ceva atat de simplu si banal! atatea carti citite pentru a afla mii si mii de adevaruri cand de fapt, il gasim aici si acum, intr-un simplu cantec!
nu mai am cuvinte, este de-a dreptul DIVIN!

au innebunit salcamii :))

au innebunit salcamii :P
au inflorit salcamii si o data cu ei, am inflorit si eu :)
sa resimt mirosul florilor de salcam, am resimtit mii de sentimente, mii de emotii si astfel mi-am adus aminte de cat de fericita eram odata, de cat de mult iubeam, de cine eram atunci, de persoanele langa care eram odata dar acum sunt departe...apoi am facut inevitabila paralela trecut-prezent: cine eram-cine sunt, cum si ce gandeam- cum si ce gandesc, ce anume simteam-ce anume simt si culmea este ca am constatat ca desi emotiile, trairile, sentimentele sunt diferite,-se repeta tema, conjunctura si-mi dau seama ca o lectie nu a fost invatata de catre mine....
si asa si in viata celorlalti: in momentul in care se repeta un eveniment este clar ca acesta nu a fost invatat la timpul potrivit sau a fost evitat, sau tratat superficial, sau...sau...sau....
imi doresc foarte mult, ca o data cu acest miros al salcamilor si a primaverii sa-mi invat si eu lectia si sa pot merge mai departe :)

o alta piesa divina :) ce ma reprezinta f mult

PAULA SELING- CULEG VISE

Culeg vise , primesc pe gratis
Nu-i musai de azi sa le mai duceti la gunoi
Culeg vise , le iau cu drag si
Va rog sa nu mi le mai cereti inapoi

Eu astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

Culeg vise , vise ,

Culeg vise , vise

Culeg vise
Orice vise
Despre lumea ce-o pictati demult cand erati mici
Culeg vise
Despre ingeri
Si despre lupta dintre oameni si furnici

Doar astept o lumina
De veghe sa-mi tina
Iluzia ca timpul nu trece
Vreau iar mama sa-mi spuna
Sa iau cartea-n mana
Sa-nvat sa traiesc
Pan' s-apuc sa iubesc


Culeg vise
Ochi albastri
Prima dragoste pe care n-ai s-o uiti cat vei fi
Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeai ca se pot implini

Eu astept noaptea-n care
Cu pantofii-n picioare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

indiferenta ucide

se vorbeste atata despre iubire, despre suflet, despre inima, despre glanda pineala, despre ratiune, ingeri, inocenta, frumusete, sentimente, emotii....dar actiunile noastre sunt pana la urma cele care definesc totul...
si cum vorba zboara, scrisul ramane....imi permit sa abordez o tema, care ce-i drept ma framanta.
pun mare accent pe actiunile celor din jurul meu si ma ghidez foarte mult dupa acestea, pentru ca ele reflecta realitatea interioara, pentru ca ele sunt ca o oglinda a ceea ce se afla in interior.
mai exact si pe intelesul tuturor: un om cand te iubeste iti si arata-verbal, nonverbal dar iti arata. ca se fereste sau nu, cert este ca iti arata, iti demonstreaza.
cand esti vesel-zambesti, cand esti trist- se poate observa clar in zona fetei, a posturii,etc.
ei, acum trec la ceea ce ma framanta pe mine....cand un om te place, iti spune si iti arata acest fapt si cu toate astea cand este departe demonstreaza contrariul.cand un om este interesat de tine, de persoana ta, de tot ce insemni si esti, face totul pentru a patrunde in lumea ta, este interesat de tine, de ceea ce faci, de ce si cum gandesti, de ce faci, de ce scrii...te cauta, face tot posibilul sa te gaseasca/etc. si nu dispare pentru ca apoi sa reapara, si nu apare ca apoi sa dispara, si nu spune vorbe dar le uita imediat cum a terminat de vorbit cu tine.
sa fie un mecanism de aparare? sa fie o bariera de protectie? un scut?
sau este o realitate pe care e greu sa o accepti-contrariul a ceea ce arata cand este cu tine...cumplite sunt orele de asteptare, cumplite sunt reactiile adverse sentimentelor sustinute de acea persoana....dar si mai cumplit este sa te trezesti din starea de visare si sa accepti realitatea asa cum este. ca te refugiezi si mergi mai departe? nimic mai simplu...dar pana cand sa mergi mai departe? pana cand inveti sa nu mai fii folosit-spun unii sau...pana cand inveti lectia-spun altii....
eu spun....ca pana cand nu mai exista cuvinte ci numai fapte....atat.