:)) erau odata niste furnici, toate pareau la fel...munceau de dimineata pana seara,aveau spirit competitiv, alergau dupa cat mai multe recompense, traiau in armonie cu lumea...pana cand au descoperit in calea lor o furnica, ce parea total diferita lor...au intrebat-o de ce este atat de ciudata, de ce nu este ca ele, de ce nu lupta, de ce nu munceste asa mult, de ce nu se zbate mai mult si de ce nu traieste in armonie cu lumea exterioara...si ea le-a spus..."traiesc in armonie cu lumea mea launtrica pentru ca numai asa sunt capabila sa traiesc in armonie cu lumea exterioara...orice schimbare produsa in interiorul meu se rasfrange asupra exteriorului..orice actiune a mea se oglindeste in cei din jurul meu...acum daca zambesc, inconstient veti zambi si voi...daca sunt trista, dezamagita, starea mea se va transmite voua...echilibrul in univers nu se stabileste daca eu muncesc de dimineata si pana seara tarziu ci daca am reusit sa ma descopar sau sa invat ceva, daca am reusit sa ajut pe cineva sau sa aduc un zambet pe fata cuiva..."