a fost odata o floare foarte confuza....traia intr-o lume frumoasa, nu-i lipsea nimic, avea parte de multa iubire, doar ca se intampla ca mereu sa aiba parte de aceleasi experiente si chit ca lua deciziile pe care le considera intelepte nu se simtea implinta si apoi parcurgea o perioada lunga de confuzie si tristete.
isi dadea seama ca nu alesese ceea ce o facea cu adevarat fericita si apoi regretul o coplesea.traia numai din regrete si parca nu invatase nimic din experientele precedente. greseala cea mai mare pe care o facea si totodata o constientiza era ca traia in trecut...mereu suspinand dupa fostele iubiri si incercand sa readuca totul la "normal".
intr-o zi isi lua inima-n dinti si pleca la inteleptul din tara sa....
isi dorea foarte mult sa nu mai fie confuza si sa traiasca fericita si implita asa cum crede ca era odata.
inteleptul a intrebat-o:
"floricica, pe cine asculti mai intai cand iei o decizie?"
si floricica a raspuns " pe mine, pe ceilalti, ma gandesc la ce anume ii face fericiti pe cei din jurul meu, ce decizie sa iau astfel incat sa nu sufere nimeni...de cele mai multe ori, asta fac!"
atunci inteleptul a raspuns " SI INIMA?INIMA TI-O ASCULTI? AUZI CUM URLA, AUZI CUM TIPA?"

asa si noi....oare ne auzim inima? stam putin sa o ascultam? sau preferam sa ascultam de cum este "moral si logic" sa actionam?
auzim inima cum ne roaga si cum ne spune ce anume sa facem? si daca da...de ce nu facem ce ne spune???????