papadia

a fost odata o pufarina care cauta raspunsul la mai multe intrebari...si in drumul ei, intalni o papadie, galbena, frumoasa...au stat, au vorbit, s-au inteles foarte bine si pufarina a inteles de ce papadiile sunt atat de galbene si de ce transmit atata frumusete campului la inceput de primavara. pufarina era foarte fericita ca isi facuse o noua prietena, se simtea astfel implinita doar ca era dornica sa mai cunoasca si sa-si mai faca si alte prietene... si sa afle cat mai multe informatii...asa ca a plecat mai departe...a trecut o zi, au trecut doua, a trecut o saptamana, au trecut doua, cand deodata in drumul ei intalni o alta floare in locul prietenei sale...foarte interesanta dar cam ciudata...a intrebat-o cum se numeste si ce poate spune despre ea si a constatat cu uimire ca tot papadie se numeste...
s-a intristat foarte tare sa o vada schimbata si nu putea intelegea pufarina cum o papadie atat de galbena si vioaie a devenit intr-un timp atat de scurt alba si ciudata :(
a simtit s-o inlature, sa o evite, sa o determine sa se izoleze dar s-a gandit ca totusi acea papadie are ceva de spus asa ca a ascultat-o. cu uimire a descoperit cat de mult se iubeste papadia pe sine si ce echilibru emotional detine .
totusi, pufarina nu putea intelege...asa ca a intrebat-o:
-cum se face ca acum 2 saptamani erai galbena si acum esti alba si ai alta infatisare?
aceasta i-a raspuns: acum 2 saptamani da aveam o alta infatisare, dar am reusit sa-i fac veseli pe oameni ce ma intalneau in calea lor, dar acum cu alta infatisare sunt capabila sa fac ceva mult mai maret...
-ce anume? a intrebat pufarina
- sunt capabila sa indeplinesc dorinte, pentru ca oricine ma vede poate veni la mine si ma poate omora printr-o simpla suflare, insa sufletul meu se duce departe si de acolo indeplineste dorinte....
By Pufarina-in drumul autocunoasterii si dezvoltarii personale :)