lucrand doi ani ca si educatoare si in prezent ca si profesor psiholog sau pe intelesul tuturor consilier la gradinita, constat pe zi ce trece ca sunt facuta pentru aceasta meserie si mai ales pentru a intelege copiii, pentru a-i iubi si proteja de frustrarile si neimplinirile parintilor....da, este foarte greu sa fii parinte dar parca si mai greu sa te interesezi de soarta copilului tau...am propus de comun acord cu educatoarele un curs intitulat "scoala parintilor" si nu neaparat din dorinta de a transmite mai departe informatiile detinute-informatii ce pot ajunge foarte usor la indemana parintilor, printr-un singur clik pe google sau prin descoperirea zilnica-cat de a descoperi interesul acestora fata de aceasta responsabilitate!
si am descoperit....am mediatizat aceste cursuri, ne-am implicat cum s-a putut *pliante, prezentari power point, coli aduse si cumparate d noi, markere, videoproiector carat si impumutat de unde am apucat si noi, foi d flipchart sau coli a 3, mai pe scurt tot tacamul :)
entuziasmate si emotionate, asteptam cu drag ziua cea mare :) si in sfarsit, a ajuns :) ora 17- ora intalnirii, stabilim ultimele detalii, pus totul la punct si.....asteptarea cea mare, asteptarea cea lunga...perceperea timpului.....si se scurg minutele, si se scurg si se scurg...si...din 180 de parinti-toti avand mari asteptari si mari pretentii- au venit.............nici mai mult nici mai putin decat........1 :):))))))) sa rad sau sa plang? penibil..pe scurt....si in acelasi timp demn de admirat....un singur om a castigat in fata a 180....acum nu mai privesc spre cei 179 parinti atotstiutori ci spre UNUL singur....un invingator....:) dragii mei....oamenii chiar trebuie sa fie obligati ca sa participe la astfel de intalniri? trebuie sa primesca diplome sau onorarii pt o simpla prezenta? trebuie sa fie platiti ca sa invete cum sa se comporte cu propriul copil? sau prefera sa dea bani la altii k sa-i educe copilul?si ne mai miram atata de ce copiii sunt agitati, agresivi, impulsivi,"rasfatati", agitati....